Istoric
Arta olăritului – în sensul larg al cuvântului – datează din preistorie, unii autori plasându-i originea în prima jumatate a mezoliticului, acum 8 – 10 milenii. Omul preistoric a remarcat că argila din anumite zone reţinea apa de ploaie. Se poate ca urma unui picior imprimată în solul umed să-i fi sugerat idea de a confecţiona recipiente din argilă udă. Acestea erau modelate grosolan, cu mâna, şi uscate la soare.
Ceramica artistică s-au manifestat pretutindeni, deci nu există o istorie a ceramicii, ci tot atâtea istorii, câte civilizaţii. Totuşi, pe baza vestigiilor cunoscute, cel mai vechi centru al ceramicii poate fi situat în AsiaOccidentală, în ţinuturile de coastă unde se întinde actuala Anatolie turcă, pâna în Palestina, iar în interior pâna în Irak. Această industrie s-a dezvoltat în Egipt, de unde s-a răspândit şi în Asia şi Europa, începând cu mileniul al VI-lea î.Hr.
Primele obiecte din lut, uscate la soare, n-au rezistat scurgerii timpului. Cărămizile au rezistat mai bine din cauza aşezării în straturi. Primele cărămizi turnate au apărut în Mesopotamia la sfârşitul mileniului al V-lea î.Hr. În Egipt, în acelaşi mileniu, exista deja o industrie a olăritului: lutul din valea Nilului permitea obţinerea de obiecte de culoare roşie sau cafenie, în timp ce din marna argiloasă se făceau recipiente poroase de culoare gri. Amestecul de lut şi apă era obţinut prin călcare în picioare, într-o groapă săpată în pământ.
Timp îndelungat, obiectele de lut au fost fasonate cu mâna. Deşi momentul exact al acestui eveniment este greu de precizat, ”roata olarului “a determinat un progres semnificativ în arta olăritului. Nimeni nu poate spune cu precizie când a fost concepută aceasta, dar prima dovadă a existenţei roţii olarului datează din Mesopotamia anului 3500 î.Hr. O bucată de lut, ce până atunci fusese modelată manual, putea fi “azvârlită“ pe roată şi învârtită, iar cu ajutorul mâinilor şi, eventual, a unor unelte, şi prin intermediul forţei inerţiale i se putea da o formă simetrică. Printre aceste forme se numărau cupe, oale şi alte recipiente. Având o destinaţie nu numai decorativă, aceste vase reprezentau singurul mod sigur de depozitare a alimentelor, băuturilor, uleilor şi cerealelor, având şi multe alte utilizări. Vasele de lut nu erau produse doar pentru depozitarea diferitelor mărfuri comerciale, fiind prin ele însele obiecte de negoţ, comercializate între diferite popoare cu ajutorul corăbiilor şi al căruţelor.
Roata olarului
Arta ceramicii atinge in Grecia Antica un înalt nivel de calitate artistică, constituind o mărturie a vieții și a culturii vechilor greci. Numarul obiectelor ceramice grecesti repertoriate este uriaș dar nu reprezintă decât o infimă parte din producția epocii (peste 50.000 de vase provin doar din Atena). Intre anii 1050-900 î.Ch., obiectele ceramice erau decorate cu linii, semicercuri, cercuri concentrice, desenate cu mâna sau cu pensula.
Decorații simple care se adapteaza la forma obiectelor. Arta geometrica infloreste între secolele al IX-lea si al VIII-lea î.Ch. și se caracterizează prin meandre, triunghiuri si alte figuri geometrice. Ceramica din Corint, ce cunoaște o importantă dezvoltare, e exportată în toată Grecia.
Spre anii 800 î.Ch. își face apariția decorația figurativă: frize cu animale: cai, cerbi, capre etc. care alterneaza cu benzi de motive geometrice. Încetul cu încetul, decorul se complica. Apar figuri umane, stilizate. Începând cu secolul al VII-lea î.Ch. apare stilul negru, inventat în Corint și reluat de Atena care-l duce la apogeu. Se caracterizează prin reprezentarea unor figuri (lei, capre, hidre, motive mitologice…) de culoare neagră pe fondul roșiatic al argilei, și prin recursul la incizii. Prin anii 530-520 i.Ch. se impune stilul roșu (pe fond negru). Se disting în special, corpuri feminine și masculine.
Ceramica greceasca
Între anii 480-479 î.Ch., în timpul războaielor medice, Atena e ocupata de perși și atelierele de ceramica sunt distruse. După refacerea lor, (secolul al V-lea î.Ch.) artizanii (pictorii) adoptă un nou stil (se păstrează însă stilul roșu) în care regăsim elemente de decor (plante, flori). Picturile policrome sunt mai elaborate, pictorii manifestând o grijă deosebită pentru nuanțe și transparența veșmintelor.
Multă vreme, obiectele de lut erau uscate la soare, timp de luni întregi. Apoi s-a văzut că focul scurta mult această operaţie şi mărea rezistenţa obiectelor. Totuşi, oamenii erau departe de inventarea cuptorului. Arderea se făcea pe pământ sau în gropi săpate special, materialele combustibile fiind aşezate printre obiectele de lut şi sub ele. Arderea făcută astfel, la temperaturi joase ( 500-600 grade Celsius ) era mai mult o uscare forţată. Pentru că nu exista suficient aer în timpul combustiei, gazele înnegreau lutul. Cuptoarele închise, care asigurau în evul mediu o ardere la 800-900 grade Celsius au apărut prin anul 3000 î.Hr. în Siria.
În secolul al V-lea î.Hr., chinezii au inventat ceramica fină, iar în secolul al II-lea î.Hr. au perfecţionat cuptoarele şi au obţinut temperaturi de circa 1200-1300 grade Celsius. Porţelanul a apărut tot în China, iar chinezii chiar şi în prezent produc un porţelan de cea mai bună calitate. Primul porţelan era o subsţantă brută, obţinută în timpul dinastiei Tang, între anii 618-907 d.Hr., fiind foarte apreciat pentru transluciditatea sa. Porţelanul a ajuns pe pieţele occidentale într-o formă mai rafinată în secolul al XIII-lea, adus de negustorii de mirodenii ce călătoreau până în Orientul Îndepărtat.
Ceramica chinezească
Și pe teritoriul României au fost, descoperite culturi ceramice deosebite, printre ele cea de Cucuteni, fiind cea mai cunoscută. Cucuteni este o comună din judeţul Iaşi, unde săpăturile arheologice efectuate între anii 1885 şi 1910 au scos la iveală vestigii neolitice datând din anii 4.000-3000 î.Hr.Cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-est-ul Munteniei, sud-est-ul Transilvaniei şi Basarabia caracterizându-se printr-o ceramică de foarte bună calitate din punct de vedere tehnic, bogat şi variat pictată. Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, între aceasta şi cea aparţinând unei culturi neolitice din China. Cea din urmă şi-a făcut apariţia însă, după o distanţă de timp foarte mare, circa un mileniu faţă de cea aflată între Carpaţi şi Nipru.
Vas neolitic Cucuteni
Astăzi, arta ceramicii a depășit demult simpla sa funcție utilitar-practică și a devenit o formă de artă de sine stătătoare, cu unice și deosebite forme de expresie.
Ceramica astazi
Iată un proiect simplu care imită arta ceramicii arse, dar pe care o poate face foarte ușor oricine acasă, deoarece aici vom folosi un fel de lut cu întărire la aer. Acest produs se găsește cu ușurință, atât pe site-urile care comercializează produsele pentru artă, cât și în magazinele de Hobby-Art sau Galerii de artă.
Boluri decorative etape de excutie
Pasul 1. Se începe prin a întinde o foaie de lut cu uscare la aer (circa 6 mm grosime), după care se presează o frunze pe suprafața acestei foi.
Pasul 2. Se decupează pentru început suprafața aproximativă a frunzei, după care cu foarfeca se decupează încă o dată, cu grijă, pe conturul detaliat al fiecărei frunze.
Pasul 3. Se așează frunza, astfel decupată, într-un bol pentru a da forma finală. Pentru a rezista mai bine lobii frunzelor se pot suprapune.
Pasul 4. După uscare se pot vopsi sau lăcui după preferințe.
Boluri frunze
Alte idei de obiecte decorative, folosind amprentările.
Obiecte deco amprentate