Mic Ghid al Curentelor în Artă

Lasă un răspuns

Mic Ghid  al  Curentelor  în  Artă

de  la  Renaștere până la 1900

 

Vom  prezenta  în  acest  articol, care va  avea două  părți, sub forma  unui  mic dicționar,  curentele  din   Istoria Artei începând cu Renașterii,  în  ordine cronologică, cu principalele  caracteristici  și  reprezentanți.

RENAȘTEREA

Cronologie , perioade și artiști:  Renașterea  a  avut  mai  multe  perioade de  manifestare, iar țara în care a luat naștere a  fost  Italia:

  • Trecento-ul  italian (circa 1200-1400); Centrele  cele  mai  importante de  manifestare au fost  la  Siena, unde  au activat sculptorii: Nicola Pisano (circa 1220-circa1283), Giovanni  Pisano (1248 – 1314,1319?). În pictură  îi  avem  pe: Pietro Cavallini (circa1240?-circa 1330), care activează la Roma, Giotto (1266/1267?-1337)originar din Florența, activează în  mai  multe centre ca Assisi, Roma, Rimini, Napoli. Duccio di Buoninsegna (circa 1260-1318/19?) și  Simone Martini (circa 124-1344)din Școala de pictură sieneză; La Veneția îl  avem  pe Paolo Veneziano (circa1300-1362);
  • Quattrocento-ul italian (1400-1470): Trebuie  specificat aici că , în cadrul primilor 30 de ani de Quattrocento, la Florența se desfășoară o activitate artistică extraordinară care va instaura premisele Renașterii. Vom  începe cu  sculptorii care sunt : Lorenzo Ghiberti(1378-1455), Donatello (1386-1466) care v-a  avea  lucrări și în  Roma sau  la Padova, îl avem apoi și pe Jacopo della Quercia (1374?-1438), Massaccio(1401-1428), Filippo  Brunelleschi (1377-1446), Leon Battista Alberti (1404-1472) și Luca della Robbia (1399-1482). În  pictură principalul  centru  este  tot  Florența însă artiștii activează și la Siena, Milano sau Veneția. Astfel îi  avem pe : Fra Angelico (1387-1455),Paolo Ucello (1397-1475), Piero della Francesca(circa 1416-1492), Filippo  Lippi (1406-1469), Pisanello (circa1395- între 1450 și 1455);
  • Dacă în Italia această perioadă de început de Renaștere este denumită clar, în restul Europei ea se numește Goticul internațional (1380-1480) are  centre  precum Paris – Franța, Țările Germanice, Spania, dar și un realism mai aparte în  Țările  Flamande , unde îi avem  pe: Robert Campin (1378-1379-1444), pe  frații Hubert și Jan van Eyck (activi între 1425-1441), Rogier van der Weyden (1399  sau 1400-1464), Petrus Christus (cunoscut între 1444-1473).
  • Goticul târziu în Europa  coincidea perioadei  în care în Italia activau deja Leonardo da Vinci și în curând Michelangelo și Rafael. În acestă perioadă îl avem pe pictorul olandez Hieronymus Bosch (1453?-1516) a  cărui artă originală consta în a  îmbrăca o  gândire  religioasă și morală, să dezvăluie imagini dintr-o lume de nebuni care reprezintă rătăcirile omenești.Tot în această perioadă îl avem și pe Albrecht Dürer (1471-1528), Mathis Grünewald (circa 1480/1485-1532);
  • Cinquecento-ul italian  (1480-1520) este perioada de  maximă înflorire a  renașterii, este perioada în  care  geniul lui  Leonardo da  Vinci (1452-1519) dă un nou impuls artei florentine, apoi Rafael (Raffaello  Santi sau Sanzio, 1483-1520), avându-l ca îndrumător pe  Perugino și care activează o mai lungă perioadă de timp și la Roma. În  această perioadă mai activează o serie de alți  artiști cum ar fi: Domenico Ghirlandaio (pe numele său Benedetto  Bigordi 1449-1494), Sandro Botticelli (1445-1510), Luca Signorelli ( circa1445-1523)  și Piero di Cosimo (circa 1462-1521), în Padova îl avem pe Andrea Mantegna (1431-1506), în Veneția pe Antonello  da Messina (1434-1479) care aduce tehnica picturii în ulei  din Flandra, apoi pe Giorgio da  Castelfranco zis și Giorgione ( circa1476/77 – 1510). Tot la Veneția în această perioadă activează și sculptorul Giovanni Bellini (1430-1515).În  această perioadă începe să se  dezvolte și geniul lui Michelangelo Buonarroti (1475-1564), dar care este încă la  început și doar după moartea lui Rafael la 1520 va domina Roma și Florența.
  • Renașterea târzie sau Manierismul italian (1520-1590). Această  perioadă este  bineînțeles  dominată de Michelangelo în sculptură dar și în pictură, însă mai avem la Florența și pictori precum Jacopo Carucci zis Pontormo (1494-1556), Angelo di Cosimo zis Bronzino, (1503-1572), la Parma  îl avem  pe Corregio  (1489-1534) și Parmigianino (1503-1540). În  Veneția  se  distinge  geniul lui  Tițian ( Tiziano Vecelli , circa 1484-1576).
  • În Europa Manierismul îi are ca  reprezentanți pe  El Greco (Domenico  Theotokopulos)(1541-1614) în Spania, în regiunile germanice pe Lucas Cranah (1472-1553), Hans Holbein cel Tânăr (1497/98-1543), în Țările de Jos Peter Bruegel (1525-1559);

BAROCUL:

Cronologie , perioade și artiști:

  • Prima perioadă între circa 1590 – 1660. Aici îi  avem în sculptură pe Lorenzo Bernini (1589-1680), iar în pictură îi avem în Italia pe  Annibale Carracci (1560-1609), Michelangelo Merisi da Caravaggio (1573-1610), în Franța pe Georges de la Tour (1593-1652), Claude Lorrain (1600-1682), Nicolas Poussin (1594-1665). În Flandra și Olanda  îi  avem pe maeștrii Pieter Paul Rubens (1577- 1640), Anthonis van Dyck (1599-1641), Rembrandt Harmenszoon va Rijn (1606-1669). În  Spania îi  regăsim pe Francisco de Zurbaran (1598-1664), pe Diego de Silva y Velasquez (1599-1660) și Esteban Murillo (1617-1682)
  • Ultima perioadă a  Barocului  este  cunoscută și sub numele de Roccoco între  circa 1660 – 1725. Aici  îi avem în pictură pe Pierre Mignard (1612-1695), Antoine Watteau (1684-1721), Jean–Baptiste Chardin (1699-1779), Francois Boucher (1703-1770) și Jean-Honore Fragonard (1732-1806);

NEOCLASICISMUL:

Cronologie , perioade și artiști:

  • Neoclasicismul este situat undeva între circa 1770 și 1820 și  a  avut ca  reprezentanți în sculptură pe Canova (1757-1822)în Italia, Houdon (1741-1824) în Franța, iar în pictură pe Jacques Louis David (1748-1825), Greuze (1725-1805), iar în Spania pe  marele Francisco de Goya y Lucientes (1746-1828);

ROMANTISMUL:

Cronologie , perioade și artiști:

  • Limitele  Romantismului se  situează  undeva între 1815 și 1848. În  pictură  îi  avem, în Germania  pe  Caspar David Friedrich (1774-1840), în Anglia John Constable (1776-1837), Joseph Mallord Turner (1775-1851), Jean  Auguste Dominique Ingres (1780-1867), Theodore Gericault (1791-1824), Eugene Delacroix (1798-1863).

REALISMUL:

Cronologie , perioade și artiști:

  • Realismul este  o  mișcare specific  franceză și își are  începuturile cândva după Revoluția Franceză de la 1848. Printre  reprezentanții de  seamă îi amintim pe Camile Corot (1796-1875),  Gustave Courbet (1819-1877), Jean-François Millet (1814-1875), Honoré Daumier(1808-1879) dintre  care  ultimii trei au  activat la Școala de la Barbizon.

IMPRESIONISMUL:

Cronologie , perioade și artiști:

  • Impresionismul  își are  originile în  Franța și s-a  constituit undeva între 1867 și 1886.  Acum îi avem ca reprezentanți pe Edouard Manet (1832-1883), Edgar Degas (1834-1917), Camille Pissarro (1830-1903), Paul Cezanne (1839-1906), Claude Monet (1840-1926), Auguste  Renoir (1841-1919), Alfred Sisley (1839-1899), James Whistler (1834-1903);

SIMBOLISMUL și ARTA 1900 (ART NOUVEAU) :

Cronologie , perioade și artiști:

  • 1880-1900 a  fost  perioada în  care  această perioadă s-a dezvoltat și  i-a  avut ca artiști pe  Fussli (1741-1825),  William Blake (1757-1827), Puvis de Chavannes (1824-1898), Gustave Moreau (1826-1898), elvețianul Arnold  Bocklin (1827-1901);
  • Gruparea  PRERAFAELITĂ a  fost  fondată în 1848 de  către John Everett Millais (1829-1896) și Dante Gabriel Rossetti (1828-1882);
  • ARTA 1900 (ART NOUVEAU) Parisul deține un rol hotărâtor în dezvoltarea Art Nouveau-ului, dar și Anglia și Statele Unite  dețin roluri importante. Dintre artiști îi amintim pe graficianul ceh Alfonso Maria Mucha (1869-1939), în Anglia  pe Aubrey Beardsley (1872-1898), în Belgia pe Victor Horta (1861-1946), însă personalitatea cea  mai puternică a mișcării este cea a austriacului Gustave Klimt (1862-1918), iar în Spania îl avem pe Antonio Gaudi (1852-1926);

POSTIMPRESIONISMUL:

Cronologie , perioade și artiști:

  • Ca  dată de  naștere a  postimpresionismului avem anul 1884 însă o nouă generație de artiști intră în scenă pe la 1850 și 1860 în frunte cu Odilon Redon (1840-1916), Paul Signac (1863-1935). Paul Gauguin (1848-1903) face o notă  distinctă față de  pictorii din  această perioadă  la fel și Toulouse Lautrec (1864-1901), artiști pe care nu  putem  să-i  încadrăm clar  în  nici o perioadă sau  grupare.
  • În cadrul Postimpresionismului apar o serie de grupări mici: Școala de la Pont-Aven, Grupul Nabi  din care fac parte și Edouard Vuillard (1868-1940), Maurice Denis (1870-1943), Pierre Bonnard (1867-1947);

NEOIMPRESIONISMUL sau POINTILISMUL:

Cronologie , perioade și artiști:

  • Îl are cu  siguranță ca și creator pe  Georges Seurat (1859-1891) , însă cel care îi rămâne fidel este Paul Signac. Acest curent are  caracteristică diviziunea  tonului, tușa în puncte care sunt moșteniri ale impresionismului;
  • Premisele  expresionismului din secolul al XX-lea apar în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și se pot  observa în arta lui Vincent Van  Gogh (1853-1890), Edvard Munch (1863-1944) și în mică măsură la James Ensor (1860-1949);