Pentru a putea explica ceea ce este un vitraliu fals vom începe bineînțeles cu ceea ce presupune vitraliul adevărat, vitraliile sunt compoziții decorative formate din bucățele de sticlă colorată dipsuse simetric sau asimetric și legate între ele prin rețele de plumb și prinse prin tije metalice de șasiul ușii sau ferestrei. Vitraliul se poate monta în lemnul ușilor, fie ele exterioare sau interioare. Originile vitraliilor se pierd în istorie. Tehnica a fost derivată probabil din fabricația bijuteriilor și mozaicurilor. Vitraliile, asa cum le cunoastem azi, se pare că au apărut o dată cu construirea bisericilor, cele mai vechi datând din secolul al X. Tehnica vitraliului, în linii mari a rămas neschimbată până astăzi, a fost descrisă de călugarul Teophilus pe la anul 1100. Stilul gotic cu biserici din ce în ce mai înalte, dar și mai luminoase, a folosit vitraliile la o scară nemaîntâlnită până atunci. Călugarul Abbot Suger de la mănăstirea St. Denis a reconstruit biserica mănăstirii, oferindu-ne unul din primele exemple de stil gotic in care vitraliul a jucat un rol definitoriu. În jurnalul său, ținut pe tot parcursul lucrărilor, și-a exprimat credința că lucrurile frumoase ridică omul mai aproape de Dumnezeu.
Începând cu Renașterea vitraliul se făcea folosind sticla pictată, pictura devenind mai sofisticată, iar noile tehnici descoperite sau redescoperite au permis redarea detaliilor galbene și aurii. Ulterior ea a fost o vreme uitată sau folosită doar pe o scară foarte redusă.
După 1800 a crescut din nou interesul pentru sticlă în Anglia, redescoperindu-se metodele vechi de fabricare a sticlei colorate. Americanii John LaFarge și Louis Comfort Tiffany au reușit să creeze o sticlă opalescentă de diferite culori, brevetând-o și apoi executând minunate obiecte care le-au adus faima.
După începerea secolului al XX-lea artiștii au început să experimenteze diferite tehnici, cu multiple materiale noi apărute. Așa că astăzi, vitraliul poate fi executat în culori acilice, de ulei sau tușuri speciale care aderă la sticlă. De asemenea, se găsesc în comerț și diferite tuburi cu pastă care imită șina de plumb care desparte la vitraliul adevărat bucățile de sticlă. Mergând mai departe vă puteți crea chiar și obiecte decorative în casă din sticlă pictată, cum ar fi veioze, suport de lumânare sau chiar pahare pictate.
VITRALU FALS (PICTAT) pe SUPORT DE LUMÂNARE
Vom ilustra aici în câțiva pași simpli cum puteți și voi executa simplu un suport pentru lumânare, care datorită culorilor de pe sticla va oferi camerei sau oricărei alte zone în care o poziționați o ambianță deosebit de plăcută.
Iată de ce aveți nevoie:
- O formă de sticlă (în cazul acesta am ales un paralelipiped)
- Tuburi care imită șina de plumb – în comerț se găsesc de mai multe grosimi dar și culori (există negre, gri sau chiar culoarea cuprului) – Pentru astfel de obiecte mici vă recomand să folosiți un tub din care pasta aplicată este mai subțire;
- Tușuri de sticlă (în comerț există mai multe firme) – în cazul în care nu au aplicator se folosesc pensule fine de acuarelă, de preferință plate;
- Spirt, sau diluant pentru a degresa sticla înainte de a picta pe ea – culoarea nu aderă bine dacă sticla este murdară;
Etapele de execuție:
1. Prima etapă este cea a desenării proiectului pe o bucată de hârtie de dimensiunea sticlei, care se aplică apoi pe spatele, în cazul acesta pe interiorul formei în așa fel încât pictura va fi executată pe exteriorul formei. Un lucru foarte important de ținut minte indiferent în ce tehnică lucrăm vitraliul, este acela că el trebuie să arate bine din ambele direcții de privire.
2. Trasarea conturului – este o etapă mai migăloasă și necesită răbdare multă. În cazul în care se greșește este bine de utilizat bețișoare de urechi pentru a șterge vopseaua așezată greșit. Atenție conturul trebuie de lăsat câteva ore la uscat, înainte de a pune tușul colorat.
3. Se umplu zonele cu țușul colorat, după care din nou se lasă la uscat.
4. Se continuă pe fiecare față a suportului de lumânare.
Se mai poate executa și pictura pe sticlă cu aceste tușuri speciale, însă ea poate arăta precum o acuarelă, subțiind tușul cu un diluant special pentru aceste culori (aceasta se găsește și ea în comerț). Se pornește execuția ei tot de la un desen și folosesc deasemenea contururi de despărțire a zonelor mari de culoare însă se vor lăsa culorile și să fuzioneze între ele în unele locuri. Pe alocuri am folosit și foiță de aur. Spor la treabă!