Arhiva etichetelor: tehnica desenului

Tehnicile Desenului

             Leonardo da Vinci  spunea  despre  desen că “funcţia  lui a  fost  şi  rămâne, în  multe  cazuri, subordonată, având  rolul  de a  precede  şi  pregăti  execuţia  operelor de pictură şi sculptură, gravură, tapiserie, de a exprima concepţia planurilor  arhitectonice, de a  oferi proiecte  şi  modele  în arta  decorativă şi în artizanat”.(Dicţionar de artă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1995, p.150)

Desenul  apare încă din arta primitivă,  în  grotele  din Africa, Spania şi  Franţa, acum mai bine de 25000 de ani î.e.n. Sunt  illustrate aici  figure  umane şi  animale, care  uimesc  prin expresivitatea  liniei şi  forţa  ei  de  sugestie. În  Neolitic  apar  vase  de  ceramic ornate  cu  motive antropomorfe  sau  geometrice, având diferite semne  şi  simboluri care  se  bazau  pe  sugestia  liniară a  unui  desen  de  mare  rafinament. Începând  cu Renaşterea  desenul se  va  impune  ca  gen  de  sine  stătător şi vor  apărea mai  multe  şcoli, care  îşi  vor  defini anumite  particularităţi  stilistice în desen.

Înţelegem  aşadar,  prin  desen, posibilitatea de  redare a  unei  imagini  cu  ajutorul  liniei, prin care  putem  identifica  forma, volumul, particularităţile de  caracter.”(Tehnici şi tehnologii pentru pictura de şevalet, Nicolae Suciu, Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare, 2009, p.120)

            Tonitza  spunea că  scopul  desenului  pentru  un pictor este acela: „de  a  ne  iniţia  în arta de a  construi  logic o pictură.” În desen  se  va  ţine  cont  de  trei  elemente  importante, care ne   vor  ajuta să  înţelegem  şi  să  redăm  corect  volumele:  lumina, umbra şi reflexele.  Lumina  are un  rol  hotărâtor în  studiul desenului, deoarece  el  va pune  în  valoare  particularităţile  şi  caracteristicile  modelului, va  delimita  foarte precis  zonele  de  umbră  şi  lumină. Umbra este  în  general  redată  cu  ajutorul  haşurii, urmărind să  sublinieze  volumul, ţinându-se cont de  faptul că o umbră  purtată  este  mai puternică  decât umbra proprie obiectului. Reflexele „Pe  corpurile dispuse  în  lumină, reflexele  nu sunt zonele  luminate direct de sursa de lumină, ci zonele luminate prin proiecţia luminii unui  corp din imediata sa apropiere. .”(Tehnici şi tehnologii pentru pictura de şevalet, Nicolae Suciu, Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare, 2009, p.124)

Când vorbim  despre desen vom  vedea  că  el se  poate  încadra  în  câteva  genuri, care  depind  şi de  tehnica  în  care  sunt executate.

     SCHIŢA   Este  o reprezentare  simplificată, un  desen liber, ce  va  conţine  doar  câteva  repere de  conţinut, care va  constitui forma  finală   a  lucrării de  pictură. Ea  se  execută rapid, linia  este  doar  sugerată şi poate fi însoţită  şi  de  eventuale tuşe de culoare.

Schiţa

Schiţa

CROCHIUL  Crochiul diferă  de schiţă, prin  aceea  că,  este de  regulă  executat  după  natură,  rapid, fiind  doar o sinteză din  câteva linii, fără  a  se  insista asupra detaliilor.

Crochiu dupa figura umana 1

Crochiu dupa figura umana 1

DESENUL ÎN CĂRBUNE  VEGETALCărbunele  a  fost  primul  material întrebuinţat în  reprezentările din desen. Este  ieftin, uşor, se poate fabrica chiar de către pictor. Se  lucrează  rapid,  iar  rezultatele  unui astfel de  desen pot fi  foarte spectaculoase. Aderă uşor pe  hârtie, cu condiţia ca aceasta  să fie suficient de poroasă, se  şterge uşor  cu  cârpă sau miez de  pâine.Desenul în  cărbune vegetal se  poate executa  atât cu  haşuri, cât şi utilizând  estompa (confecţionată din hârtie de sugativă, piele de căprioară etc.)

Desen în cărbune vegetal

Desen în cărbune vegetal

DESENUL ÎN CĂRBUNE  PRESATAcest fel de  cărbune se  obţine  prin  amestecarea prafului de  cărbune  cu  clei  vegetal, el  găsindu-se în comerţ sub  forma  unor  bastonaşe. La  final  această tehnică se  păstrează  aplicându-se un strat de soluţie de  fixativ.

Desen în cărbune presat

Desen în cărbune presat

DESENUL ÎN SANGUINĂSanguina  se  obţine  din  oxidul  roşu  de  fier. Creioanele sau  batoanele  aveau  diferite  tonalităţi, cele mai  închise  sunt cunoscute şi sub numele de  sepia. Desenul în sanguină se mai  combina şi  cu  Creionul alb sau cel negru Conte.

Desen în sanguină

Desen în sanguină

CREIONUL  GRAFITEste  confecţionat  dintr-un  carbon  natural, protejat cu  un  înveliş de lemn, având  diferite  intensităţi, care  sunt  marcate  pe  învelişul de lemn prin litera B – cele  mai  moi, iar  cu litera H cele  mai tari.

Desen în grafit

Desen în grafit

DESENUL ÎN CERNEALĂ  sau TUŞ- Acestă  tehnică  necesită  o  mână  sigură  în lucru. Chinezii  au utilizat  încă din  Antichitate o cerneală obţinută  după  o  reţetă  rămasă  secretă, dar  cu  o intensitate extraordinară a negrului. Tuşul  diferă  de  cerneală prin faptul că are la  bază negrul de  fum având  ca lian  şelacul.

Desen în ţuş sau cerneală (Xu-Beihong)

Desen în ţuş sau cerneală (Xu-Beihong)

DESENUL ÎN PENIŢĂPeniţa  a  constituit încă din Antichitate o unealtă  atât de scris cât şi de  desenat, confecţionată la început din  trestie, pană de  gâscă (vârf tăiat  oblic), apoi  din  oţel. Se  lucrează  cu  cerneală, lasând  o  linie  expresivă  şi modulată. Se  poate  combina  cu  acuarela obţinându-se astfel un desen  colorat.

Desen în peniţă și pensulă

Desen în peniţă și pensulă

DESENUL  CU  PENSULATonitza  spunea  că  această  tehnică  de  desen  este  socotită  cea  mai  picturală. A  fost  practicată de chinezi în  tuş  sau  cerneluri.În  cazul  acestei  tehnici, pentru o  hârtie rugoasă  se  foloseşte o pensulă cu păr mai  tare, iar pentru o  hârtie  fără asperităţi o pensulă mai  moale. Acest gen de  desen  cere  o  mână  sigură şi  multă  măiestrie.

 Tu care tehnica o preferi?