Suporturile în pictură. Pe ce pictăm?

Suporturile în pictură sunt acele materiale peste care se poate așterne stratul pictural după ce în prealabil au fost grunduite sau pregătite pentru pictură. Pentru a înțelege mai bine rolul acestora, ele au fost grupate după gradul lor de suplețe și rezistență astfel:

  • Suporturi rigide;
  • Suporturi semirigide;
  • Suporturi elastice sau flexibile.

Suporturile rigide sunt caracterizate prin rezistența în timp, protejarea stratului pictural, favorizând duabilitatea în timp a acestuia. Dintre suporturile rigide, ideale pentru pictură enumerăm:

  • Piatra. Cercetările recente au arătat că piatra a fost folosită ca suport de pictură încă din epoca paleolitică (undeva între 20.000 – 30.000 de ani î.e.n.). Astfel cele mai cunoscute exemple le avem în Spania și sudul Franței la Altamira, respetiv Lascaux.
Imagine pictura pe piatra -Altamira -Spania

Imagine pictura pe piatra -Altamira -Spania

  • Marmura. Ea a fost folosită de artiștii de-a lungul timpului din Europa până în Asia, din China unde a fost folosită decenii la rând, la pictura rusă din secolele XVIII-XIX. În România, la Iași, Iconostasul bisericii Sf. Trei Ierarhi este pictat pe mamură de Cararra, iar lucrarea Răstignirea a lui Federico Zuccari (1542-1609), aflată la Muzeul Național de Artă al României din București este pictat deasemenea pe marmură.
Iconostas pictat pe marmura Biserica Sf. Trei Ierarhi Iasi

Iconostas pictat pe marmura Biserica Sf. Trei Ierarhi Iasi

  • Ardezia. A fost suportul pentru o serie din picturile lui Rubens, aflate la Chiesa Nuovo din Roma.
Panou de ardezie - Peter Rubens, Roma, Chiesa Nuovo

Panou de ardezie – Peter Rubens, Roma, Chiesa Nuovo

  • Tencuială. A fost dintotdeauna un suport ideal și deosebit de rezistent pentru pictură. El a fost utilizat pentru tehnici ca: pictura în frescă, pictura în tempera, encaustica, pictura în ulei. Astfel găsim exemple în toată pictura Evului Mediu, a Renașterii, precum și toată pictura religioasă din toate timpurile. Trebuie menționat că, pictura pe acest suport este în strânsă legătură cu arhitectura și construcția edificiului.
Fresca (pictura pe tencuiala) Rafael - Scoala din Atena

Fresca (pictura pe tencuiala) Rafael – Scoala din Atena

  • Metalul. Aici avem o multitudine de variante, însă cel mai des utilizat a fost aurul (foița de aur), încă din anticitate. Calitățile sale, l-au recomandat, fiind maleabil, ductil, având o durabilitate ridicată, indestructibilă de către agenții atmosferici și chimici. Astfel, pictorii în Evul Mediu din Italia, Franța și Germania l-au folosit, ca fundaluri pentru compoziții, aureole, stucaturi sau în lucrările monumentale de tapiserie și goblen. Argintul (sau foița de argint) a fost prezent în lucrările artiștilor, însă mult mai puțin decât aurul. Cuprul a fost și el întrebuințat în pictură sub forma unor tăblii, atât pe suprafețe miniaturale, cât și suprafețe monumentale. Grunduirea este mai dificilă, deoarece se folosește miniu de plumb sau zeamă de usturoi, ce antrenează însă umiditatea, oxidându-le în diverse nuanțe, el fiind din aceste motive ocolit de pictori. Tabla de fier a fost folosită și ea ca suport pentru pictură, încă din secolele XIV-XV-lea. Lucrarea Pensulele pictorului (în cană verde), de Nicolae Grigorescu se presupune a fi pictată pe fier. Staniul (cositorul), zincul sau aluminiul nu s-au dovedit a fi printre preferatele pictorilor când vine vorba de suporturi de pictură, deoarece au insufiențe tehnice.
Icoana aurita

Icoana aurita

  • Fildeșul, osul, sideful. Au fost și acestea abordate din cele mai vechi timpuri de câtre artiști pentru calitățile lor, de regulă pictura pe aceste suporturi se făcea cu tehnici de apă. În arta orientală se găsesc adevărate opere de artă cu caracter decorativ sau artizanal.
Miniatura pictata pe fildes, secolul al XIX-lea

Miniatura pictata pe fildes, secolul al XIX-lea

  • Sticla. Cunoscută de egipteni cu 2000 de ani î.e.n. sticla s-a dovedit a fi căutată de artiști, le-a însuflețit imaginația, datorită caităților inegalabile de prețiozitate, strălucire și luminozitate a culorilor.
  • Ceramica, faianța, porțelanul. Face parte tot dintre artele focului ca și sticla, a cunoscut epoci distincte începând , la noi în țară, cu ceramica neolitică de la Cucuteni, continuând cu arta veche greacă.
Pictura pe ceramica - Vas din cultura Cucuteni

Pictura pe ceramica – Vas din cultura Cucuteni

  • Lemnul. Dintre toate suporturile rigide pentru pictură lemnul este poate cel mai vechi. O regăsim la sarcofagele egiptene înnobilate cu tehnica picturii enacaustica, în Evul Mediu și Renaștere. La icoanele bizantine din bazinul mediteraneean, la panoul suport de pictură din Flandra, Germania, Italia și chiar și în zilele de astăzi este utilizat atât pentru picturi miniaturale, cât și în panouri monumentale.

Suporturile semirigide. Ele se înscriu între rigiditatea lemnului și elasticitatea pânzei. Înainte de a începe enumerarea acestor suporturi, trebuie să clarificăm un procedeu și anume cel al maruflajului, care este des întâlnit în categoria suporturilor semirigide. Acest procedeu (marflajul) constă în lipirea laolaltă a două suporturi, unul flexibil peste unul rigid. Astfel avem:
Hârtia maruflată pe pânză. Este un suport durabil, pe care Leonardo Da Vinci îl recomandă în practica atelierului, el însuși având lucrări executate pe acest suport.
Pânza maruflată pe altă pânză. Acesta este un procedeu care are rolul de a consolida o pânză mai subțire, precum una de mătase sau bumbac, alipită uneia de in, cânepă sau iută. Procedeul este folosit îndeosebi în lucrări de restaurare, ale picturilor pe pânză deteriorate.
Cartonul simplu și cartonul maruflat cu pânză sau hârtie. Cartonul este poate unul dintre cele mai utilizate suporturi pentru pictură, fiind folosit mai ales în procesul de învățare al artistului. Ideal cartonul ar trebui să aibă grosimea de 3-5 mm și este recomandabil a fi folosit pe dimensiuni relativ mici, deoarece la dimensiuni mari el se curbează. Este ușor de transportat, nu este atacat de insecte, însă este sensibil la umezeală, umflându-se, iar într-un mediu prea uscat se ondulează. Ca recomandare specială, în cazul pregătirii acestuia pentru pictură (grunduire) este acela de a fi preparat pe ambele fețe pentru a rezista astfel în timp mai bine și a nu se ondula ca în cazul preparării doar uneia dintre fețe.

Ulei pe carton, Stefan Luchian-Garoafe

Ulei pe carton, Stefan Luchian-Garoafe

Suporturile elastice sau flexibile.

  • Hârtia. Este poate cel mai folosit și la îndemână material pentru toate tehnicile picturii: desen, acuarelă, pastel, guașă, tempera, ulei și mai nou acrilul. Are avantajul de a fi ușoară și ieftină. Pentru rezistența lui în timp este recomandabilă maruflarea acestuia. După cum se știe există o multitudine de feluri, pe care însă nu le detaliem deorece au fost amintite și în articolul Hărtia. Pentru pictura în ulei ea trebuie să aibă în componență fire de in sau bumbac, trebuie să fie grunduită cu o peliculă de clei de gelatină și neapărat maruflată pe o suprafață de lemn, placaj, carton. Se cunosc serii de lucrări în ulei ale lui Leonardo, Durer, Rembrandt sau Delacroix executate pe hârtie maruflată pe lemn.
  • Pergamentul. Este o hârtie de piele, fabricată din pielea animalelor mici: vițel, miel, capră, iepure, etc. După aplicarea unui grund pe ambele fețe el se poate picta în tempera cu ou, în ulei. A fost folosit la înscrisuri oficiale, însemne heraldice și la lucrările de lux. Pergamentul fals este obținut din tratarea (imersia într-o soluție) hârtiei cu o soluție de acid sulfuric și apă care după uscare devine densă, rezistentă și translucidă, cunoscută și sub denumirea de pergament vegetal, având o largă utilizare la articolele de artizanat, legătorie și produse de papetărie.
Pergament din piele de capra (etapa in procesul de fabricare)

Pergament din piele de capra (etapa in procesul de fabricare)

  • Pânza. Din categoria suporturilor flexibile pânza a cunoscut o largă utilizare. Fiind ușoară, iar la dimensiuni mari, prin rulare fiind ușor de transportat. Este sensibilă la umezeală și uscăciune, putând fi ușor distrusă prin lovire și tăiere. Pânzele se împart în trei categorii:

a) pânze vegetale; ele au ca principal compus celuloza. Acestea sunt: pânza de in (dintre toate aceasta are calitățile cele mai bune pentru pictură); pânza de cânepă; pânza de iută și pânza de bumbac.
b) pânze din fibre animale; enumerăm aici mătasea naturală și lâna , ultima dintre ele fiind însă evitată de pictori datorită elasticității excesive și alungirii firului.
c) pânze din fibre artificiale și sintetice. Dintre pânzele artificiale avem vâscoza din care se fabrică mătasea artificială, însă aceasta nu întrunește calități pentru pictură, folosindu-se doar la lucrări cu caracter decorativ. Pânzele sintetice cum ar fi cele din fibre poliesterice, fibrele poliamidice (nylon) sunt insensibile la variații de umiditate și sunt folosite în diferite domenii, chiar și pictură din ce în ce mai mult.

Lucrare pe panza sintetica avand cusaturi si diferite colaje

Lucrare pe panza sintetica avand cusaturi si diferite colaje

Alte articole care te-ar putea interesa:

Pigmentii de culoare in pictura

Etapele executiei Icoanei Bizantine in tehnica temperei

Tehnica acuarelei