Din timpuri  străvechi  se  foloseau  în  pictură  doar  culorile  întâlnite  în  natură,  fie  sub  formă de argile  colorate (ocruri),  fie  sub  formă  de  minerale (malahit, azurit, auripigment, lapislazuli,  calcar, spat ușor etc.). Pigmenții  se  obțineau  din  aceste  materiale  prin  fărâmițare, cernere, decantare. Unii  dintre  acești  pigmenți  naturali  fiind  prea  scumpi  sau puțin  rezistenți  au  fost înlocuiți  treptat  cu   pigmenți  sintetici.

Coloranții  organici  au  cu  totul alte  proprietăți, fiind  substanțe  solubile  în  apă, alcool  și uleiuri, spre  deosebire dei  cei  minerali care sunt  insolubili, fiind  substanțe  tari  de o anume  colorație  cu proprietăți constante, de ordin fizic  și optic.

Pigmenții  albi:

pigmenti albi

• Albul  de  plumb (Ceruza  de plumb) Principala însușire  este aceea  că  are o mare  putere de acoperire  și uscarea rapidă  în  amestec  cu  uleiul. În pictură acest tip de alb  este de  neînlocuit  la prepararea  grundurilor  de ulei  și la pictura în mai multe straturi. Însă  este foarte toxic, cunoscându-se intoxicații grave , chiar mortale cu această culoare.Nu poate fi  folosit pentru frescă și tempera deoarece este instabil în  mediul alcalin. Se  îngălbenește la întuneric  dacă este amestecat cu ulei de in, dar  își revine la  lumină.
• Albul de zinc sau oxidul de zinc, Este o pulbere  ușoară, are o culoare orbitor de albă, cu o nuanță  ușor albăstruie. Este  stabilă  la  lumină. Albul de zinc  este  adecvat  pentru tehnicile în tempera, acuarelă, guașă  și pastel. Pentru pictura în  ulei nu este recomandat deoarece  absoarbe foarte mult  ulei, se  usucă greu, are putere  slabă  de acoperire și determină  crăparea stratului  de  culoare.
• Albul de titan sau bioxid de titan. Dintre  toți  pigmenții aceste  este cel  cu  putere de  acoperire cel mai mare, nu  este  toxic, insensibil la  acțiunea agenților atmosferici.

Pigmenții ocru:

Pigmenti de ocru

• Ocrurile se  obțin din hidroxizi de fier cu caolin, silicați, piatră  de ghips și substanțe organice. Această culoare de pământ  are diferite nuanțe de galben: Ocrul satinat provine din Vaucliuse (Franța), sienele  provin din Toscana și Sicilia (Italia).Ocrurile sunt rezistente la agenți atmosferici, lumină, au o mare putere de acoperire. Se pot  folosi în  orice tehnică a picturii, inclusiv cea murală.
• Siena naturală este un  ocru  închis, transparent, prețuită cel mai mult dacă  are o nuanță  verzuie rece, profundă. Ea se transformă  la  ardere într-o sienă arsă  cu o  tonalitate brun-roșcată. În  istoria  picturii  europene  sienele și ocru se  întâlnesc din  cele mai vechi timpuri.
• Umbra este un amestec de limonit, hidroxid de mangan, argilă și silicați. Stabilă la aer și lumină, are o mare putere de acoperire și nu este toxică. La  calcinare  ea  capătă o  tonalitate  caldă roșcată  și trece  în umbra arsă. Ambele  sortimente de umbră  sunt stabile în  mediul alcalin, astfel se  pot  folosi la pictura  în  tempera  slabă, acuarele, guașă și pastel. În pictura de ulei închide  culorile cu care este  suprapus, are  tendință de  crăpare, însă  se  usucă  repede.

Pigmenții galbeni și oranj:

Pigmenti galbeni

• Galbenul de cadmiu are tonuri  deschise intermediare  de la galben  la oranj. Este  stabil la lumină și aer, are o bună  putere de  acoperire. Poate fi  folosit în toate tehnicile de pictură.
• Galbenul citron are  o culoare care variază de la galben lămâie până la  o  nunță  verzuie. De  obicei este  recomandat  la  pictura în ulei  și acuarelă. Este instabil la  lumină și parțial solubil în apă.
• Galben de cobalt are  o  nuanță pură, dar o putere de acoperire slabă, este stabil la  lumină și este indicat la  acuarelă mai  mult  decât la ulei. Deoarece  este  scump  a  fost  puțin  întrebuințat.
• Galbenul de Neapole. Calitatea acestui pigment depinde de procesul de fabricare. Are  o nuanță palidă și se  înnegrește la  acțiunea  hidrogenului sulfurat.
• Galbenul de crom are tonalități saturate frumoase, au putere  mare de acoperire, dar sunt instabile la  lumină, se  decolorează ușor. Pot  fi  folosite  pentru  frescă și tempera.
• Galben de India. Galbenul nefalsificat  este  un  produs al  metabolismului  patologic la  vacile  care mănâncă frunze de  mango. Este  un pigment de o  frumoasă  nuanță galben-aurie, chiar oranj, dar aplicat în strat gros  devine galben-brun. Este rezistent la lumină.

Pigmenții  roșii:

Pigmenti rosii

• Argile roșii naturale  conțin  de fapt  minereu de fier  fărâmițat – hematit sau calcotar, care conține oxid de fier cu adaos de alumo-silicați. Sunt stabile la aer și lumină, au o putere  mare de acoperire, iar intensitatea  culorii poate fi  mărită prin ardere.
• Roșu venețian și roșu englez. Acesti pigmenți au aproximativ aceeași tonalitate și au o  mare  putere de acoperire.
• Roșu de India are o nuanță violetă ușoară, este oxid de fier aproape pur. Acest pigment are cea  mai mare  putere de acoperire cunoscută  până în  prezent, iar intensitatea  considerabilă.
• Verniul carmin este  un colorant natural obținut din insecte  parazite ale cactusului Cocus cacti. Nu este stabil la lumină. Este mai stabil la ulei decât la acuarelă.

Pigmenți albaștrii:

Pigmenti albastri

• Cobaltul sau aluminat de cobalt este foarte stabil la  lumină, aer  și amestec cu alte culori. Are o nuanță intensă și poate fi  folosit în toate tehnicile de pictură ,inclusiv în cea  murală.
• Ceruleumul sau stanat de cobalt –este un  albastru de o culoare deschisă cu nuanță verzuie, este prefect stabilă la lumină și în amestec  cu alși pigmenți. Are o putere de acoperire  mai mare ca și a  cobaltului.
• Cobaltul violet-închis este o culoare stabilă la lumină  și în amestec cu alte culori, poate fi folosit  la frescă.
• Ultramarinul este un compus complex cu conținut de silicat de sodiu, silicat de aluminiu și sulf.  Există  diferite sortimente: ultramarinul albastru, cu nuanță de violet, cel verde, violet, iar ultramarinul galben și cel roșu  nu se pretează pentru pictură. Pentru a putea fi utilizat în pictură trebuie îndepărtat sulful din compoziția  ultramarinului. Este stabil  la lumină și aer, dar foarte sensibil la  acizi. Ultramarinul natural sau lapis-lazuli – este o piatră semiprețioasă de  culoare albastră, stabil la  lumină și aer, dar și el  sensibil la acizi.
• Indigo- colorant natural obținut din planta Indigofera tinctoria, care crește în India Are o nuanță albastru-violet, cu luciu de bronz. Este  stabil la lumina indirectă, dar se decolorează la soare. Est  indicat în  tehnicile de pictură cu apă.

Pigmenții verzi:

Pigmenti verzi

• Argile verzi – de Verona și Boemia. Sunt pământuri spălate cu proprietăți asemănătoare cu cele ale ocrurilor. Sunt combinații  complexe  din minerale.Acestea  sunt perfect stabile la aer și lumină și se pot folosi în orice tehnică de pictură.
• Verdele de crom sau oxid de crom anhidru, este perfect stabil la lumină și aer și este folosit în toate  tehnicile de pictură.
• Verdele smarald  este de asemenea  foarte stabil în amestecuri și în toate tehnicile, dar are  o culoare mai rece și mai profundă ca verdele de crom.
• Verdele de cobalt deasemenea un pigment stabil în toate tehnicile de pictură, însă are o putere diminuată de acoperire.
• Verde de Spania sau acetat bazic de cupru. Este un pigment care are miros de oțet. Deoarece  este instabil în amestecuri el a dispărut din paleta pictorilor din secolul al XIX-lea.

Pigmenți bruni:

• Brun de Van Dyck este un amestec de pigmenți negrii, lac de roibă de culoare închisă și de cărbune.

Pigmenti Brun Van Dyck

• Asfaltul sau bitum – dizolvat la cald în ulei permite obținerea unor  brunuri frumoase pentru glasiuri. El împiedică uscarea normală și  crapă  astfel nu este recomandat la pictura  în ulei.
• Sepia este o culoare brun închis, obținută din substanța colorantă secretată de molusca Sepia Officinalis, este instabilă la lumină. Se folosește cel mai frecvent la acuarelă.

Pigmenți negri:

• Negru ivoriu se obține din arderea anaerobă a  bucăților de fildeș.

Negru ivoriu

• Negru de oase se obține prin carbonizarea diferitelor oase. Se usucă greu și este foarte absorbant.
• Negru de fum de lampă obținut prin arderea substanțelor de carbon. Nu este recomandat în cadrul picturii de ulei  deoarece migrează în straturile de culoare, se usucă lent. Se  folosește la fabricarea tușului și a cernelurilor, dar și la culorile de acuarelă.
• Oxid negru de fier – este un pigment foarte stabil, se amestecă bine cu uleiul. Est mai bun decît negru ivoriu
• Negru de cobalt sau peroxid de cobalt – este un negru intens perfect stabil, poate fi folosit atât la frescă.