Pictura în ulei

Vom  vorbi  in acest  articol nu  doar  despre materialele  necesare  acestei tehnici (pictura  in ulei), ci  și despre avantaje și  dezavantaje, precum și  procedeele executării acesteia.

Generalități:

Nu  putem știi  cu exactitate  data  apariției  acesteia, dar  ea  s-a impus  ca tehnică  spre  sfârșitul Evului  Mediu, în țările din  Nordul Europei. Pictura  în  ulei a fost cunoscută deopotrivă  de frații Linbourg, cât și de frații Hubert și Jan van Eyck, aceștia  din urmă  contribuind la înbunătățirea  ei.

În  cartea sa Pictura în ulei , Liviu Lăzărescu enumeră o parte din avantajele tehnicii:

  • Strălucirea  culorilor de ulei – infinit nuanțate, asociate cu  transparența și profunzimea, creând  efecte superioare altor tehnici;
  • Materia colorată poate fi  dirijată  variat, de la  pelicule foarte subțiri la glasiuri, la demi-paste semitransparente și la paste opace, facilitând exprimarea celor mai diverse temperamente;
  • Sicativitatea  convenabilă, creează răgazul ca lucrarea să poată fi modelată în voie pe umed sau uscat;
  • Revenirile pe uscat sunt posibile fără riscuri privind durabilitatea operei;
  • Sunt abordabile dimensiuni foarte variate, de la  miniaturi, la ample lucrări cu caracter  monumental.

Trebuie să ținem  cont  însă, în același timp și  de o  serie  de dezavantaje, pe care le parcurgem, tot de la Liviu Lăzărescu:

  • uleiul încorporat în  culori (tocmai uleiul care este elementul  definitoriu al procedeului) are tendința să se  întunece, tendință  accentuată  de eventualele „ingrediente”pe  care le conține (…) păstrarea îndelungată în  tuburi a culorilor, poate provoca râncezirea (acidularea )uleiului;
  • Suprapunerea  straturilor nu se poate face la întâmpare, trebuind respectate două reguli: „gras peste slab” și „închis peste deschis”;
  • Pastele  de ulei  se  usucă lent (…)impunând un  răgaz prea  mare între  două  reluări, intervalul optim de uscare  a unui  strat intermediar este de circa două săptămâni, răstimp care nu poate  fi respectat de artistul  modern;
  • Suprapunerile pe proaspăt și semipoaspăt sunt periculoase, apar dizolvări ale  deșeurilor, matizări, întunecări, craclări;
  • Matizările care  apar în timpul lucrurlui  necesită  aplicarea  unui  verniu de retuș;
  • Diluantul  prea  gros  întunecă pasta, iar cel prea slab o face friabilă;
  • Există  impedimente  în relația  stratului de culoare cu grundul (prea puțin sau prea mult absorbant) ori cu suportul, riscurile  curente sunt întunecări, craclări, desprinderi;
  • Lipsa  de flexibilitate a pastei  picturale bine uscată, o face  casantă;
  • Materiile străine introduse  uneori în pastă, cum ar fi  nisipul, ipsosul, etc nu aderă  la  ea, totul finalizându-se prin desprinderi, alterări chimice, cromatice sau tonale;
  • Pictura în ulei  este sensibilă la  acțiunea  mai multor  agenți externi – lumina excesivă, întunericul, umiditatea, aerul poluant.

 

Materiale

               Unul din avantajele picturii în ulei este  diversitatea  suporturilor  pe  care se poate  lucra, fiind un adevărat atuu pentru începători. Se poate , astfel, picta pe suport de hârtie, carton, placaj, P.F.L., lemn, pânză, metal, sticlă, piatră, etc., cu  condiția  ca  aceste  suporturi  să  fie  grunduite, pentru a împiedica absorbția  liantului din pastele  colorate. Datorită acestui grund se  va  vedea în timp atât meșteșugul artistului, cât și  durabilitatea și rezistența  creației.

Uleiurile  recomandate pentru pictura în ulei sunt  uleiurile vegetale sicative: uleiul de in, nucă, mac. Puterea  lor de sicativare  determină  întărirea  straturilor de  culoare.

Verniurile ar putea fi definite ca niște prduse fluide cu proprietăți de solidificare, ce formează un strat translucid, după ce este aplicată peste  pictura finalizată și bine uscată. Ele pot fi de mai multe feluri:

  • Verniul de pictură care îmbogățește liantul culorilor;
  • Verniul de retuș care se folosește la hrănirea și impregnarea culorii sărăcite;
  • Verniul izolant care evită pătrunderea unor elemente nedorite;
  • Verniul final care controlează strălucirea și se constituie ca o protecție  finală a picturii;

Pensulele  se  știe  sunt  cele  cu  părul  de porc, aspre, care se  găsesc  în  comerț, fiind de  culoare  albă sau bej deschis, plate sau rotunde.

Procedeele picturii  în ulei:

  1. Pictura în straturi – este  poate  cea  mai  veche  metodă. Eboșa  este prima  etapă și constă în  indicarea  principalelor zone  ale  tabloului în culori sumare, lucrată spontan, urmărind construcția  compozițională a desenului. Al doilea  strat se aplică  doar după o semiuscare și ținând cont  de regula de gras pe slab și închis pe deschis.
Pictura în straturi

Pictura în straturi

  1.  În Franța  secolului al XVIII-lea eboșa  era  executată în laviu folosind doar tonuri de alb și negru  denumit grisaille sau  cu diferite  tonuri  ale  aceleași culori (brun , roșu englez, etc.)numit  camaieu, subliniind reliefurile și luminile cu alb.
Tehnica grisaillului si camaieul

Tehnica grisaillului si camaieul

  1. Frotiul este un procedeu al picturi în ulei care constă în ușoare treceri între elementele  compoziției, realizate cu ajutorul unei pensule uscate aspre, încărcate ușor cu culoare, spre a obține zone  diafane, cu precădere în reprezentarea apei, cerului, norilor, fumului;
Frotiul - Joseph Mallord Turner

Frotiul – Joseph Mallord Turner

  1. Pictura în ulei cu glasiu face tușele de culoare să arate  mereu prospete, eboșa se  execută în întregime în culori deschise și tonuri luminoase.Această tehnică presupune îndemânare și timp, priceperea și răbdarea dozării straturilor de culoare, cât și diluțiilor necesare glasiului. Aplicarea glasiurilor se face cu pensule moi, simple într-un singur strat sau două. Astăzi se practică din ce în ce mai rar.
Pictura cu glasiuri Jan Van Eyck

Pictura cu glasiuri Jan Van Eyck

  1. Pictura alla prima este  dintre toate cea mai  modernă. Cere în primul rând  talent, multă pricepere și îndemânare și o bună cunoaștere a  materialelor și tehnicii de lucru. Petele  de culoare  sunt  juxtapuse, într-un mod rapid și spontan și mult  simplificat, decât  celelalte metode. Culorile se pot aplica direct cu pensula sau  cuțitul de paletă în pete, linii, puncte, tușe fragmentate, straturi subțiri sau paste groase.
  1. Pictura alla prima- Henri Matisse

    Pictura alla prima- Henri Matisse

    Procedeul ca și acuarela este o metodă ce presupune în primul rând un suport grunduit în alb și bine uscat. Culorile se  subțiază doar cu terpentină, se aplică ca și la acuarelă, fră a  folosi în amestecuri albul, lasând să transpară doar albul suportului.

Acuarela falsa

Acuarela falsa

Tehnica picturii în ulei, a  permis întreruperea și  reluarea lucrului  chiar după mai multe  luni de la executarea  eboșei (Leonardo da Vinci, Tițian procedau așa). Se recomandă  păstrarea  acestor picturi  în  încăperi  luminoase și aerate și evitate  spațiile închise, umede și întunecoase, care duc la întunecarea  culorilor sau îngălbenirea lor