Maruflajul în artă

Definiție: Maruflajul este procedeul care constă în lipirea laolaltă a două suporturi (pentru pictură), unul flexibil peste altul rigid.

Istoric: Este un procedeu care a fost folosit de egipteni la sarcofage, dar și de pictorii greci. Panourile de lemn au fost poate cel mai des maruflate cu pânză de-a lungul diferitelor etape istorice și au provocat pictori ca: Van Dyck, Murillo, Ingres, Grigorescu. Pictorii bizantini au recurs deseori la această metodă maruflând pânza de in sau de cânepă peste panouri de lemn. Poate una dintre cele mai cunoscute lucrări pictate pe un panou de lemn maruflat cu pânză este cel al fraților Jan și Hubert van Eyck, Tripticul Adorația Mielului Mistic.

Jan van Eyck - Altarul Mielului mistic (deschis)

Jan van Eyck – Altarul Mielului mistic (deschis)

Detalii tehnice: Suporturile care pot fi maruflate sunt mai multe, astfel putem avea:
Un rol deosebit de important în stabilirea caracteristicilor acestei tehnologii, îl au substanțele adezive, adică cleiurile (substanța care lipește cele două suporturi). De-a lungul timpului cleiul de caseină s-a dovedit a avea cele mai bune calități, dar și cleiul de gelatină (un pic mai elastic), cel de pește, gelatina alimentară și cleiul de piele s-au folosit.

Etape de executie

Etape de executie

Cum se procedează practic? Se tratează mai întâi lemnul (sau cartonul) cu o soluție de apă cu clei fierbinte (120 gr. la 1 litru de apă, care se pune la înmuiat cu o zi înainte) și se lasă o zi la uscat. Se impregnează apoi încă o dată în aceeași soluție de clei, în care se înmoaie apoi și pânza, după care se trece la întinsul ei pe panoul de lemn (sau carton). Pânza se întinde de cute cu palma și va îmbrăca canturile, iar pe spate se va lipi până la 2 cm de margini.

Clei de origine animala

Clei de origine animala

Alte suporturi maruflabile:
- Hârtia marufată pe pânză, poate constitui un suport durabil fiind recomandat chiar de Leonardo da Vinci în practica atelierelor;
- Pânza maruflată pe altă pânză, consolidează fragilitatea unei pânze subțiri. Procedeul este folosit cu precădere în restaurare;
- Pânza (sau hârtia) maruflată pe carton este o alternativă bnă pentru sporirea rigidității acestuia

Alte articole care te-ar putea interesa:

Tehnica pastelului

Pigmenţii de culoare în pictură

Tehnica acuarelei

Măști și jocuri cu măști tradiționale de Crăciun

În România obiceiul confecționării și utilizării măştilor are o bogată tradiţie. Jocurile cu măşti sunt adevărate cosmogonii ce regenerează timpul şi spaţiul, însă, din păcate, aceste semnificaţii primare sunt prea puţin cunoscute de către contemporani, ele fiind un vechi simbol al dansurilor rituale, după obiceiuri păgâne, care aveau în trecut  rolul de purificare a spaţiului sătesc, simbolizând, în acelaşi timp, şi fertilitatea.

Referitor la aceste vechi obiceiuri, Mircea Eliade sustine: „Asemenea ceremonii sunt încã populare în Balcani, în România mai ales, în timpul celor 12 zile din Ajunul Crãciunului, pânã la Boboteazã. La origine, acestea erau ceremonii în legãturã cu întoarcerea periodicã a mortilor si comportau tot felul de mãști animale – cal, caprã, urs (…)”

Grup de  colindători  Căluți, Urși, Capre și alți  Mascați (Moldova)

Grup de colindători Căluți, Urși, Capre și alți Mascați (Moldova)

De exemplu, Vrancea este singura zonă din ţară unde se mai păstrează obiceiul priveghiului cu măşti. Odinioară, când mureau bătrâni din sat, câţiva tineri îşi puneau pe faţă măşti din lemn cu aspect înfiorător, arătând ca nişte moşi sau babe.
Alături de jocurile cu măşti şi de colinde, în Transilvania mai ales, întâlnim cu prilejul Crăciunului o manifestare de teatru popular, cunoscută sub numele de Viflaiem sau Irozi.

Viflaimul, Irozi, Draci, Moartea-Grup colindatori Maramures

Viflaimul, Irozi, Draci, Moartea-Grup colindatori Maramures

Personajele sunt numeroase şi variază de la o zonă la alta. Măştile principale care se regăsesc în toate cazurile sunt : Irod, Cei trei Crai de la Răsărit, Soldatul, Preotul, Ciobanii, Îngerul, plus măşti de draci şi de moşi. În nordul Transilvaniei, în cadrul Viflaiemului apare obligatoriu Doamna Moarte. Actorii sunt mascaţi în întregime, au nişte coroniţe de carton colorat pe cap, pelerine lungi şi săbii de lemn ca accesorii. Este de notat faptul că fiecare costum are o singură culoare : Irod este îmbrăcat în roşu, Preotul în negru, Îngerul în alb etc. Piesa se compune din texte recitate şi cântate, de factură religioasă, uneori de dansuri lente în cerc.
Iată câteva din aceste jocuri cu măști:
Jocul Caprei este un obicei foarte vechi şi practicat pe o arie largă, nu doar în România . Jocul ritual consta în omorârea, bocirea, înmormântarea şi învierea caprei, ca semn al reînnoirii lumii. Astăzi, se reţin mai ales elementele comice şi spectaculare, fără a se respecta vechiul scenariu. Dansatorii sunt 2 sau 3 la număr : unul dintre ei este complet mascat, acoperit cu textile colorate. Ceilalţi doi sunt numiţi ciobani şi cântă la fluier sau recită sacadat texte comice adresate caprei care dansează.

Capre

Capre

Masca era mai demult executată din piei de animale. Astăzi, la realizarea ei se folosesc materiale textile, hârtie creponată, ciucuri, clopoţei. Capul este făcut dintr-un suport de lemn pe care sunt lipite piei de animale. Maxilarul inferior confecționat din lemn, este mobil, în aşa fel încât este mişcat cu zgomot în ritmul dansului. Jocul vizează în special fetele de măritat.
Ursul aduce noroc ! Jocul ursului este poate cel mai arhaic dintre dansurile cu măşti din România : extrem de simplu şi, în acelaşi timp, spectaculos. Ursul este considerat un animal plin de calităţi magice pozitive.
Dansul ursului este simplu şi dificil în acelaşi timp. Se derulează de obicei cu o singură mască de urs, cu un cioban şi cu un dubaş sau toboşar ; fie cu două măşti de urs şi cu un “butucar” în plus. Câteodată se află şi o mască de drac în grup. Mascatul în urs dansează singur, fără un scenariu precis, fără să fie dirijat de însoţitorii săi. Se învârte, face sărituri şi gesturi comice.

Dansator cu masca ursului

Dansator cu masca ursului

Masca de urs este confecţionată din piele neprelucrată de urs sau din piele de oaie de rasă ţurcană. Este singura mască ce nu are nici un accesoriu colorat sau comic. Este un costum care se remarcă prin simplitate şi prin aspectul lui masiv.
Măştile de drac sunt cele mai caraghioase în cadrul jocurilor de iarnă. Dracii au rolul de a-i face pe copii să râdă, de a implica în dans auditoriul, de a le speria pe tinerele fete, de a purta dialoguri cu cei care asistă la joc. Cei care se maschează în draci mai au un rol : ei sunt cei care se târguiesc cu gazdele, mai în glumă, mai în serios, pentru plata dansatorilor. Tot ei negociază relaţiile între diversele grupuri de mascaţi dintr-o comunitate : îşi împart teritoriile de activitate, reglează conflictele, în manieră simbolică. Dacă două cete de mascaţi se ceartă, se alege câte un dansator mascat în drac de la fiecare şi, timp de mai multe ore, dansează fără întrerupere unul în faţa celuilalt, cu nişte clopote grele de metal pe corp. Cine nu mai rezistă, pierde, cedează şi plăteşte.

Masti de draci

Masti de draci

Grotescul şi comicul măştilor de drac rezultă şi din modul lor de executare : blănuri şi piei de cornute, coarne de animale, combinate cu obiecte deteriorate, cu jucării stricate, cu ciucuri de lână şi clopoţei. Dansatorul mascat în drac are un accesoriu specific : o bâtă sau un furtun vopsite în negru, cu care loveşte copiii să crească, fetele să se mărite şi nevestele să facă mulţi prunci în anul care vine.
Doamna Moarte este cea mai serioasă mască. Deşi nu este utilizată de foarte mult timp, şi-a câştigat un loc aparte în scenariile dansurilor cu măşti. Masca este de factură religioasă, răspunzând de fapt, imaginarului popular legat de Sfârşitul lumii. Prin urmare, ea are rolul de a actualiza ideea unui memento mori. Chiar pe costum sunt scrise diverse aforisme de tipul : Aminteşte-ţi de moarte ! sau: Vei fi al meu ! Este singura mască pe care întâlnim texte scrise. În plus, masca are un aspect special, datorită căciulii negre, lungi, de formă conică, decorată cu accesorii monocrome. Sunt folosite mai ales bucăţi de oglindă sau pene albe.

Costumul Doamna Moarte

Costumul Doamna Moarte

Dansul propriu-zis este nou şi puţin dezvoltat. De obicei, cel mascat în Moarte însoţea iniţial alte grupuri. Astăzi, s-au dezvoltat variante autonome, precum Moartea cu secera, chiar şi în oraşe. Mai mulţi mascaţi dansează şi ameninţă spectatorii cu accesoriul specific : secera.

Alte articole care te-ar putea interesa:

Felicitari de Craciun

Idei decorative de Craciun pentru spatii mici

Simboluri sacre in diferite culturi antice

Felicitări de Crăciun

Vă voi prezenta în continuare căteva idei de executare a unor felicitări de Crăciun, ușor de executat, din material accesibile tuturor, ieftine și de efect.

Pentru primul proiect aveți nevoie doar de cartoane subțiri de diferite nuanțe și texturi (bineînțeles variațiile de culori și texturi ale cartoanelor pot fi nenumărate), o bucată de hărtie de aceeași culoare cu cartonul, un pic de sfoară aurie, lipici și niște margeluțe decorative (toate acestea însă pot fi combinate în nenumărate alte feluri).

Felicitare bradut

Felicitare bradut

Următorul proiect de felicitare implică un pic de picture, însă din câțiva pași simpli oricine poate crea o felicitare hand-made deosebită.

Felicitare cu beculete

Felicitare cu beculete

Felicitare beculet

Felicitare beculet

Ideea de globuri apare des reprezentată pe felicitări, iată cum puteți și voi să faceți foarte simplu:
Aveți nevoie de două feluri de hărtie autocolantă cu modele diferite, un carton într-o singură culoare (eventual poate să aibă un pic de textură) , foarfecă, o formă rotundă (cu care să tăiați formele globurilor) și sfoară decorativă.

Felicitare cu globuri

Felicitare cu globuri

2. Lipiți apoi cele două forme pe carton . Perforați câte două găruri deasupra celor două globuri și introduceți sforicelele decoratice, legându-le apoi fundițe.

Felicitare cu globuri

Felicitare cu globuri

3. La final desenați cu on pix cu gel alb sforile becurilor. Succes!!!

Felicitari cu globuri

Felicitari cu globuri

Acest ultim proiect este un pic mai complex, dar rezultatul final este deosebit. Vom folosi aici tehnica stensil (tehnică pe care am explicat-o într-un alt articol), adică o matriță (un model) peste care vom da cu spray.
Pentru început aveți nevoie de un model, care poate fi orice, oricât de simplu, carton (în magazine există special tăiat pentru felicitări) hârtie, spray decorative, un cuțitaș special pentru decorațiuni și un liniar.

Felicitari stencil

Felicitari stencil

Apoi se trece la decuparea șablonului.

Decuparea sablonului

Decuparea sablonului

3. Se lipește șablonul pe hărtia finală și se sprayază (atenție unde lucrați!!! Spray-ul face multă mizerie în jur).

Lipirea sablonului

Lipirea sablonului

4. Iată rezultatul, iar dacă lipiți hârtie și pe fața sprayată a șablonului veți obține inversul imaginii din șablon.


5. Pasul final este lipirea hârtiei peste cartonul final al felicitării. Tăiați hârtia astfel încât să rămână o margine de jur împrejurul felictării ca un passé-partout.

Felicitari finale

Felicitari finale

Alte articole care te-ar putea interesa:

Idei decorative de Craciun pentru spatii mici

Pop-Art

Hartia marmorata

Idei decorative de Craciun pentru spații mici

În acest articol va prezentăm câteva idei de decorare a casei în spațiile mici unde în mod normal nu te-ai gândi că se pot pune decorații.

Bradulet din lumini si globuri pe usa

Bradulet din lumini si globuri pe usa

Iată o alternativă a bradului de Crăciun pentru spații mici: Dacă sunteți într-adevăr presat de un spațiu îngust, de ce nu ați decora o ușă? Asigurați-vă că genul acesta de decorațiune o faceți pe o ușă care este mereu deschisă, deoarece acest fel de ornamente ar putea cădea de la închiderea și deschiderea continuă a ușii.

Brad decorativ de perete

Brad decorativ de perete

Brad decorativ executat din bucăți de lemn: Găsiți diferite dimensiuni de bucăți de lemn de dimensiuni diferite (ca în imagine). Bate cuie mici pentru a prinde în lemn diferite obiecte decorative, cum ar fi conuri de pin, globuri sau alte ornamente de dimensiuni mici. Sfat: Pentru mai mult efect utilizați spray decorativ argintiu sau alb pe conurile de pin vopsea. Terminați totul cu beculețe de brad.

Bradulet dn becuri

Bradulet dn becuri

Chiar mai simplu doar din becuri și câteva globuri se poate crea un efect deosebit fără a ocupa deloc spațiul.

Coroana de globuri

Coroana de globuri

Într-o casă în care nu aveți pereți liberi, profitați de mobilă din plin : Iată cum o coroană enormă de globuri își poate găsi locul pe o vitrină sau atârnată în fața ferestrei pentru un efect decorativ deosebit.

Coroana de globuri aurii

Coroana de globuri aurii

Profitați de o oglindă: Multe spații mici folosesc oglinzi pentru a face o camera să pară mai mare. În timpul sărbătorilor, orice oglindă poate deveni un spațiu pentru decorat.O coroană de flori (sau de globuri) sau o serie de ornamente în partea de sus a oglinzii vor reflecta spiritul sărbătoare în cameră.

Copacel  de masa decorativ

Copacel de masa decorativ

Iată o idee decorativa pentru masă: Aduceți o notă de natural în decorul casei dumneavoastră folosind ramuri uscate găsite pe afară, apoi utilizați pietricele din grădină pentru a le fixa într-un ghiveci de flori. Decorați “copacul” cu panglici translucide și atârnați ornamente de ramurile sale. „Copacul” decorativ poate fi cât de mare doriți, astfel el poate fi adaptat spațiului respectiv.

Balustrade impodobite

Balustrade impodobite

Împodobiți-vă balustradele scărilor: balustradele din casă pot fi și ele parte din decorul de Crăciun. Fabricați o ghirlandă de crenguțe din diferite esențe de brad (tuia și bradul argintiu arată bine împreună), apoi se adaugă un șir de flori din material textil (aceste flori se găsesc de multe ori gata decupate în magazinele specializate), se prinde totul cu o sfoară de naylon sau o ață mai groasă , dar atenție trebuie să fie subțire pentru a nu se vedea.

Braduleti din hartie decorativa

Braduleti din hartie decorativa

Brăduleți din hârtie decorativa pentru măsuțele laterale: Pentru acele măsuțe mici din colțurile sau holurile caselor se poate executa o mică „pădure de copaci de hârtie veseli”. Fiecare copăcel de hârtie trebuie să aibă un model plin de culoare și o stea în partea de sus. Puteți crea mici surprize pentru invitații dumneavostră, ascunzând sub ei saci mici de bomboane.

Coronita agatata de raft

Coronita agatata de raft

Globuri agatate de raft

Globuri agatate de raft

Decorați-vă rafturile: Din nou într-o casă în care nu avem destul spațiu folosim mobilierul (rafturile de orice fel), chiar și în bucătărie.

Obiect decorativ de agatat in geam

Obiect decorativ de agatat in geam

Chiar și geamurile într-un spațiu mic pot fi împodobite pentru un efect deosebit. Această idee implică o ramă de tablou colorată într-o nuanță veselă, niște globuri și o panglică.

Coronita din crengute de rozmarin

Coronita din crengute de rozmarin

Iată pentru final o idee de coroniță foarte simplă din crenguțe de rozmarin (voi puteți alege orice crenguțe din esențele de brad preferate).

Alte articole care te-ar putea interesa:

Pop-Art

Simboluri sacre in diferite culturi antice

Hartia marmorata

Arta Greacă vs Arta Romană

Cu toate că Grecia Antică și Roma Antică sunt ambele localizate în zona mediteraniană și adesea confundate una cu alta, există multe diferențe majore între cele două, atât de clasă socială, mitologie dar și de viață. Grecia antică a prosperat în secolul al V-lea î.Hr., în timp ce Roma nu a prosperat decât sute de ani mai târziu. Se crede că o mare parte din ceea ce era Roma în viața de zi cu zi, a fost adoptată de la greci, însă cu mici modificări.

Imbracaminte greceasca preluata de romani

Imbracaminte greceasca preluata de romani

Din punct de vedere social, atât grecii, cât și romanii aveau o societate bazată pe o ierarhie. Grecia avea un sistem social împărțit în cinci categorii: sclavi, oameni liberi, metiși (cetățeni străini, dar cu unele drepturi), cetățeni și femei. În civilizația greacă, femeile nu dețineau o poziție, acestea au erau considerate chiar pe o poziție mai joasă decât sclavii. Societatea romană a fost împărțită în patru categorii diferite: oameni liberi, sclavi, plebea și patricieni. În societatea romană, spre deosebire de cea greacă, femeile au avut un statut privilegiat, fiind considerate cetățeni, excepție făcând cazul în care erau născute în sclavie, însă ele nu puteau să dețină funcții politice sau să voteze.
Atât Grecia și Roma sunt, probabil, faimoase pentru poveștile din mitologie, pe care ambele civilizații le-au avut. Cu toate acestea, se crede că poveștile din cultura greacă, au fost adoptate de romani, cu modificări minore la nume și anumite situații. Un exemplu este celebrul manuscris Iliada, produs de greci. În mod similar, aproape 700 de ani mai târziu, romanii au produs un manuscris similar, denumit Eneida. Totuși diferențele dintre mitologiile celor două civilizații, sunt date de valorile poporului și perspectivele lor asupra vieții. Grecii s-au axat pe comportamentul lor din timpul vieții, nu de planificarea vieții după moarte. Romani pe de altă parte credeau că dacă erau cetățeni ideali, atunci puteau deveni, în viața de apoi zei.

Diferențele majore în artă

Diferențele de ideologie între greci și romani sunt, probabil, cele care duc la diferențele de tehnică. Grecii credeau că arta a fost o expresie a perfecțiunii căutând mereu forma fizică perfectă în operele lor de artă. Grecii i-au reprezentat de multe ori pe zei în arta lor, într-un efort de a exprima forma ideală de frumusețe, rezistență fizică și putere. Pentru romani însă, arta a avut o funcție mai practică. Opera de artă a fost utilizată în principal pentru ornamentație și decorații. Ca o sinteză putem spune că, grecii s-au interesat mai mult de o reprezentare idealizată, în timp ce romanii s-au interesat de o reprezentare a realității, aceste diferențe fundamentale fiind foarte vizibile în arta lor.

Sculptură greacă tinde să se concentreze asupra subiectelor din mitologie și reprezentări atleților, bineînțeles tot într-o formă idealizată. Romanii au preferat să sculpteze evenimentele istorice și oameni reali fiind renumiți pentru busturile lor detaliate.

Putem spune că romanii au fost cei mai creativi în ceea ce privește pictura. În timp ce grecii au dezvoltat mai mult pictura pe vase de ceramică, romanii au creat picturi murale pline de culoare, multe dintre ele fiind încă intacte. Portrete pictate au fost, de asemenea, destul de populare în epoca romană.

Grecii și romanii sunt, de asemenea, amintiți în istorie pentru contribuția lor la arhitectura clădirilor de astăzi. Grecii au fost responsabili pentru încorporarea a trei stiluri diferite în arhitectură: stilul corint, stilul doric și cel ionic. Arhitectura greacă a inspirat arhitectura romană, care, la rândul său a inclus arcadele și apeductele în clădirile lor. Un alt aspect arhitectural diferit este acela că grecii au ales să integreze foarte multe statui în clădirile lor onorând astfel figura umană, în timp ce romanii păreau să se concentreze mai mult pe proiectarea clădirilor și partea tehnică a construcției. Grecii au utilizate materiale cum ar fi ipsos, lemn, marmura și metale pentru a crea arhitectura lor. În timp ce romanii, chiar dacă s-au folosit de aceleași materiale, au fost de asemenea responsabili pentru integrarea betonului ca material de construcție nou, ceva grecii nu a avut niciodată.
 Acestea sunt doar câteva dintre diferențele majore dintre cele două civilizații, considerate astăzi ca fiind clasice, multe din perioadele care au urmat sau inspirat din culturile celor două, un exemplu important ar fi arta bizantină.

Alte articole interesante:

Sectiunea de aur in pictura

Arta cinetica

Art-Reloaded

Pop-Art

La începutul anilor ‘60, apărea curentul  Pop Art - cuvântul pop este prescurtarea expresiei englezești “popular art”, în sensul de artă cu mare popularitate la public, ca fiind inițial opusă “artei academice.”). Reprezentanții săi au încercat să înlocuiască arta abstractă cu un nou tip de realism, folosind în compozițiile lor obiecte din viata cotidiana, reproduceri din reviste, ilustrate, fotografii, ridicând la nivel de concepție artistică , combinațiile unite întâmplător.

Și-a avut începuturile în Marea Britanie, atingând însă, apogeul în America, spre sfârșitul anilor `70, mișcarea Pop Art preia imaginile din celelalte forme de artă populară: publicitate, benzi desenate, artă urbană, cinema. Mișcare ironic-contestatara, Pop Art-ul și-a păstrat conotația protestatară în multe alte domenii, nu numai în artă.

Pop art

Pop art

Apariția curentului  Pop art este în mare măsură legată de creația a doi artiști neodadaiști: Jasper Jones și Robert Rauschemberg. În anii cincizeci, acești artiști introduc în artă obiecte de uz cotidian, în mod direct sau doar imaginea lor. Cea mai cunoscută personalitate Pop Art , însă a fost Andy Warhol. El inițiază seria “Sticlele de Coca-Cola” si “Cutiile de conserve”, reprezentări ale obiectelor de uz casnic, produse industriale sau motive de reclamă. Ulterior el inserează în pictura sa fragmente de benzi desenate, cu structuri rezistente sau elastice si chiar reproduce, in unele lucrari, obiecte de dimensiuni reale.

Andy Warhol

Andy Warhol

Primele expozitii ale curentului Pop Art american declanșează o reacție negativă în rândul publicului. Cu timpul, însă, aceasta direcție începe să fie tratată cu seriozitate, grație expoziției consacrate colajului și asamblajului, organizată de Muzeul de Artă Modernă din New York.

Richard Hamilton

Richard Hamilton

Mișcarea Pop Art este una dintre cele mai colorate și “jucăuse” mișcări artistice ale secolului trecut. Inspirată de bogația imagistică a societății de consum, ea a intrat rapid și în domenii ca moda sau design interior, rămânând până în zilele noastre un reper stilistic constant.
Ludică și optimistă, chiar dacă ușor ironică, mișcarea Pop Art a adus un strop de frivolitate necesară într-o lume încă marcata de ieșirea din război. În zilele noastre, ea constituie o oază permanentă de culoare în mijlocul “deșertificării” minimaliste.
În încheiere iată un proiect ușor de a vă crea singuri, și în câțiva pași simpli, propria voastră creație pop-art.

Pasul 1.
Aveți nevoie de :
- imagine cu un animal preferat (în cazul exemplului nostru), portretul cuiva drag sau orice altceva;
- Două coli A4 de culori complementare (sau orice culori preferați);
- Foarfecă;
- Lipici;
- Veți avea nevoie de un scaner și o imprimantă;

Pentru început decupați imaginea dorită și apoi scanați-o și imprimați-o direct pe prima hârtie colorată, adăugând (fie din calculator, fie din scaner contrast mai mare imaginii și bineînțeles imaginea trebuie scanată sau transformată în una alb-negru).

Pasul 1

Pasul 1

Pasul 2.
Cea de-a doua hârtie colorată poate fi și ea imprimată cu o textură foarte fină (ca în imagine) sau cu orice altceva. Decupați apoi conturul imaginii de pe prima foaie colorată și lipiți-o pe a doua hârtie imprimată cu textură.

Pasul 2

Pasul 2

Pasul 3.
Înrâmați apoi după preferințe.

Pasul 3

Pasul 3

Rezultatul final.

Rezultatul final

Rezultatul final

Alte articole care te-ar putea interesa:

Simboluri sacre in diferite culturi antice

Hartia marmorata

Pirogravarea – O altfel de arta!

Simboluri sacre în diferite culturi antice

-partea I-

Simbolurile sacre ale tradiției antice ne conduc spre esența a ceea ce înseamnă să fii om. Chiar și în cultura contemporană occidentală, dominată de raționalism, consumerism și inovație vizuală, simbolurile împărtășite continuă să modeleze arhitectura mentală și emoțională. Astfel, vom trece în revistă câteva dintre cele mai potente semne și imagini sacre ale lumii.

Vom începe cu elementele primordiale care apar ca simboluri, în mai toate religiile și culturile popoarele de pe întreg mapamondul sunt : Apa, aerul, focul și pământul.

Focul ,apa, aerul si pamantul

Focul ,apa, aerul si pamantul

Apa

Simbolul apei

Simbolul apei

Încă din Egiptul Antic apa a fost subiectul unui simbolism extins.Toate lucrurile s-au ivit din apele primordiale, apa făcea cu putință purificarea și era un simbol al reproducerii. Osiris era zeul apelor Nilului.

Simbolul apei la egipteni

Simbolul apei la egipteni

Celții au fost și ei extrem de fascinați de apă în toate manifestările ei. Existau nenumărate ritualuri, mituri și simboluri care învăluiau mările, lacurile, râurile, izvoarele, fântânile și mlaștinile. Celților li s-a părut un lucru supranatural, faptul că apa țâșnea din pământ aparent spontan, așa au apărut altarele cu puteri curative în preajma izvoarelor.

La vechii greci, apa intra în atribuţiile lui Poseidon, iar la romani zeul apei era Neptun.
Pentru triburile din America de Nord , marea spre exemplu a fost asociată cu rodnicia, care venea de la Marea Căpetenie de sub apă, o ființă supranaturală care controla totul, cunoscută și sub numele de Făuritorul de Cupru.

În religia budistă apa este în strânsă legătură cu simbolismul lunii, ca imagine a forței feminine, regenerative ale universului. În Tao-ism apa este cel mai slab element și totuși cel mai puternic. Ia forma norilor și a ceței, respirația pământului (yin) și se întoarce sub formă de ploaie, aducând energia yang pentru a umple râurile și oceanele. Expimă pace și înțelegere.

Aerul

Simbolul aerului

Simbolul aerului

Zeița Nut la egipteni era cea care reprezenta cerul, iar tatăl ei Shu era zeul aerului. Deoarece era intim legată de reînviere, zeița era deseori reprezentată pe sarcofage.

Geb,_Nut,_Shu

Geb,_Nut,_Shu

La Grecii antici aerul era atributul zeiței Hera, care în limba greacă mai era denumită şi Era (aer), iar la romani echivalentul ei era Junona;

Pentru vechii maiași cerul era un mister adânc, un tărâm al întâmplărilor supranaturale. Ei credeau că cerul era susținut de patru frați zei. Aveau diferite ritualuri și ceremonii prin care cereau cerului să le acorde condiții favorabile pentru recolte și jocuri.

În religia Tao-istă cerul respectiv aerul reprezintă concentrarea energiilor yang. Cerul este asociat cercului care apare în monedele tradiționale, deseori fabricate din jad de aici și denumirea de cerul de jad.

Relația dintre cer și pământ este o temă universală cu multe legende legate de fertilitate.

Focul

Simbolul focului

Simbolul focului

Pentru ținuturile friguroase din nordul Europei focul avea o semnificație aparte: respingea întunericul de afară și aducea căldură așezămintelor. Focuri ritualice erau aprinse pentru a marca zile speciale din calendarul celtic.

Fiind considerat un pandant solar , focul, a fost asociat de-a lungul timpului cu imaginea demiurgului divin și a fost des folosit ca simbol în scrierile religioase.

În doctrina hindusa focul are o importanță vitală fiind asociată cu spiritul divin Brahma.
La romani focul era atributul lui Jupiter (Zeus în mitologia greacă) care guverna cerul.

Pământul

Simbolul pamantului

Simbolul pamantului

La amerindieni Pământul însuși era locuit de un spirit și avea un simbolism propriu. Triburile de amerindieni asociau de multe ori pământul unei zeități primordiale (de cele mai multe ori o zeitate feminină fiind în strânsă legătură cu fertilitatea) reprezentată în interacțiune cu zeitatea cerului.

La maiași pamântul era adesea asociat caimanului, animal care evoca imaginea uscatului muntos. Un alt simbol al pământului era porumbul, a cărui creștere simboliza creația lumii.
În mod surprinzător la egipteni zeul pământului era o ființă masculină Geb, care nutrea o afecțiune neobișnuită față de sora sa , zeița cerului Nut.

La romani pământul intra în atribuţiile lui Pluton împreună cu soţia lui Proserpina (care înseamnă bogăţie) şi a mamei acesteia Ceres. Echivalența lor grecească sunt zeii Hadeș și Persefona și mama acesteia Demetra.

Alte articole care te-ar putea interesa:

Macabrul in pictura

Arta deseurilor – Junk Art

Pictura de peisaj

Hârtia marmorată

Hartie marmorata

Hartie marmorata

Acum, la început de noiembrie a început numărătoarea inversă până la sărbători, așa că iată o idee de transformare a hârtiei, care poate fi folosită de sărbători pentru diferite obiecte decorative, cu ajutorul unei tehnici foarte simple cu efecte spectaculoase.
Iată cum trebuie să procedați în 6 pași simpli:

Începeți cu o găleată sau un vas suficient de mare pentru a încăpea hârtia aleasă (am folosit foi mari A3 de hârtie de acuarelă). Se umple vasul cu aproximativ 2-3 cm de apă.

Etapele executarii hartiei marmura

Etapele executarii hartiei marmura

Folosind vopsea în tuburi de spray (se pot folosi spray-urile pentru toate suprafețele), se pulverizează pe suprafața apei (Atenție!!! acest lucru trebuie făcut în exterior sau într-o încăpere bine ventilată și este recomandat să folosiți o mască).

Se adaugă mai multe culori deodată pe suprafața apei.

Se lasă culorile să se contopească, se agită găleata pentru o întrepătrundere mai bună a culorilor sau se poate chiar folosi un băț pentru amestecarea culorilor. Se pot chiar creea diferite modele, cum ar fi pânza de paianjen.

Puneți hârtia pe suprafața apei și apoi ridicați-o repede (cu cât hârtia este mai absorbantă, cum ar fi cea de acuarelă cu atât va funcționa mai bine). Atenție, vopseaua din spray-uri se usuca repede, chiar și pe suprafața apei, astfel încât trebuie să lucrați repede!

Rezultatul este o piesă decorativă uimitoare, rapid de executat.

Hartie marmorata de diferite culori

Hartie marmorata de diferite culori

Această hârtie „marmorată” se poate utiliza în tot felul de proiecte DIY. Iată imagini grăitoare despre întrebuințările ei.

Ambalaje de cadouri

Ambalaje de cadouri

Etichete de diferite feluri

Etichete de diferite feluri

Globuri de craciun

Globuri de craciun

Alte articole care te-ar putea interesa:

Pirogravarea – O altfel de arta!

Arta lumanarilor

Land Art

Macabrul în pictură

Macabrul este un subiect care evocă moartea și toate lucrurile referitoare la moarte, este ceva care ne îngrozește, fiind sinonim cu lugubru, înfiorător, sinistru. Acum, imediat după Halloween (sărbătoare din ce în ce mai populară şi la noi), vom vorbi în articol despre macabrul în artă, prezentându-vă 10 dintre cele mai macabre lucrări de-a lungul istoriei picturii.

Primul dintre acești pictori și poate unul foarte important în ceea ce privește arta macabră, a fost Hieronymus Bosch (1450-1516), ale cărui picturi au influențat comportamentul, au întărit credința și alimentat teama oamenilor din timpul său. Viziunile sale asupra Purgatoriului sunt printre cele mai fantastice, grotesce și teatrale pictate vreodată. Bosch a pictat manie, desfrâul, tortura și sălbăticia cu o debordantă sinceritate de neegalat. Este fascinant faptul că violența și plăcerea au atât de multe similitudini ciudate încăt unul este plină de satisfacții, iar celălalt de perversitate – mari artiști, însă au știut tot timpul să nu calce aceea linie fină între cele două.
(1)Hieronymus Bosch - Gradina Desfatarilor (panoul central)- detaliu

Mesajul din capodopera lui Petrer Bruegel cel Bătrân (1525-1569) este unul sumbru și anume că, nu există nici o scăpare de flagelul războiului. Bărbații și femeile în peisajul presărat cu foc încercă să se apere călăreții morții, cu sabia și sulița, dar depășiți numeric, eforturile lor sunt inutile. Nu numai că moartea este inevitabilă și nemiloasă atât pentru cei săraci cât și pentru ceidin înalta societate. Varietatea de torturi menită rasei umane în timp de război este fără sfârșit. Halucinația este la fel de intens în acest tablou ca și la Bosch, însă mai plină de acțiune și cu mai mult sânge rece.

Peter Bruegel cel Batran - Triumful mortii

Peter Bruegel cel Batran – Triumful mortii

Pictura lui Caravaggio din 1598-1599 Decapitarea lui Holofern – generalul asirian de către văduva Judita, a fost un subiect deosebit de discutat în secolele 15 și 16, devenind o reprezentare standard, venerată pentru teatralitatea sa, naturalism, dar și pentru reprezentarea ambivalentă a Juditei cu o expresie dezgustată (care a fost dedicată atât lui Dumnezeu, dar a jucat și rolul seducătoarei pentru a ucide inamicul poporului ei). Versiunea pictoriței italiene Artemisia Gentileschi (1593-1656) lui 1611-1612 a evenimentelor a fost inspirată de capodopera lui Caravaggio, dar a arătat o luptă mult mai violentă. Judita (din tabloul Artemisiei ) este mai hotărâtă să taie capul Holofern.

Artemisia Gentileschi - Judita omorndu-l pe Holofern

Artemisia Gentileschi – Judita omorndu-l pe Holofern

Bineînțeles, tot una dintre cele mai faimoase este pictura lui Jacques-Louis David -Moartea lui Marat, care îl prezintă Marat înjunghiat în timp ce făcea baie, însă au fost și alți artisti precum Edvard Munch (1863 -1944) care au creat o versiune mult mai sângeroasă a evenimentului. Dacă pictura lui Jacques-Louis David a fost pictată într-o manieră idealizată, în pictura lui Munch găsim o interpretare frenetică a crimei, situându-l de data aceasta într-un pat. Acest nou mediu, împreună cu nudul reprezentând-o pe Charlotte Corday (femeia care se presupune că a săvârșit crima), dă lucrării un aer ciudat, sexual – unul plin de vulnerabilitate și rușine. Foile de însângerate, atmosfera aproape sălbatică a încăperii, și tonurile pielii pestrițe ale cadavrului lui Marat (a suferit de o boală de piele, care în pictura lui David a fost trecută cu vederea) a adăugat un realism macabru și o energie frenetică care lipsește din versiunile anterioare.

Edvard Munch-Moartea lui Marat

Edvard Munch-Moartea lui Marat

Pionierul artist romantic francez Théodore Géricault (1791-1824) este cel mai bine cunoscut pentru pictura sa Pluta Meduzei. Opera de artă surprinde și descrie scena unor supraviețuitori ai unui naufragiu în încercarea de a semnaliza unei nave aflate la orizont. Incidentul a fost unul din viața reală, devastator (se spune că cei aflați pe pluta în derivă au recurs chiar și la canibalism pentru a supraviețui, și doar 15 din 147 de persoane de pe plută au supraviețuit). În speranța de a-și lansa cariera, Géricault a început să picteze cu dăruire obsesiv, urmările accidentului. Studiile sale pentru lucrarea finală s-au bazat pe interviuri cu supraviețuitorii, modele la scară redusă de pluta, precum și excursii la morgă și spitale. Rămășițele umane au fost de multe ori împrumutate la artiști pentru studiul anatomic, astfel, Géricault acumulatând în curând, o colecție de părți ale corpului uman aflate în stadii de putrefacție, care l-au ajutat la documentarea sa. Pictura finală a provocat o controversă uriașă atunci când a apărut la Salonul din Paris în 1819. Cu toate acestea, cele mai multe dintre studiile sale de cadavre putrezite au rămas în atelierul lui până la moartea sa.

Francisco Goya -Saturn devorndu-si copii

Francisco Goya -Saturn devorndu-si copii

Francisco Goya (1746 -1828) a pictat multe scene de război și răsturnări istorice de situații, dar în ultimii săi ani de viață, starea lui de spirit devenind din ce în ce mai amară, lucru care se regăsea în picturile sale care au devenit mai întunecate și macabre. Goya a supravietuit cu greu bolii, pierzându-și încrederea și în guvernul spaniol. El a canalizat aceste nemulțumiri în picturile sale așa-zise negre. Pictate direct pe pereții casei sale între 1819 și 1823, 14 dintre lucrările lui Goya sunt bântuite de gânduri întunecate și reflectă tulburările sale interioare. Saturn devorându-și copii ilustrează mitul grecesc morbid, în care Titan(Saturn) temându-se că copiii lui l-ar putea într-o zi răsturna de pe tron, acesta imediat după naștere îi mânca.

Théodore Géricault - Studiu

Théodore Géricault – Studiu

Reprezentările aproape cinematografice din seriile formidabile (Vânătorul de oameni, Dragonul Roșu) în acuarelă ale lui William Blake (1757-1827), ilustrând diferite scene din Cartea Apocalipsei. Lucrările lui Blake cât și, povestea biblică în sine sunt terifiante , fără alte explicații.

William Blake - Marele Dragon Rosu

William Blake – Marele Dragon Rosu

Pictat cu un realism uimitor între 1520-1522 de Hans Holbein cel Tânăr(1497-8?-1543), această reprezentare a lui Hristos slăbit în stare de putrefacție, cu răni deschise, a fost subiect de controversă, în aceea perioadă și prin dimensiunile extrem de neobișnuite ale picturii (30.5 x 200 cm), făcând astfel din el un obiect unic în istoria iconografiei. A fost oare destinată unei nișe de mormânt? Cu gura deschisă, ochii de asemenea, este aproape ca și cum Iisus este reprezentat dându-și ultima suflare; aprope s-ar putea ghici prezența Duhului Sfânt. Sau Holbein poate vrea să ne spună că, chiar și mort, Hristos încă este prezent și vorbește.

Hans Holbein -Cristos in mormant

Hans Holbein -Cristos in mormant

Édouard Manet (1832-1883) pictează undeva între 1877 și 1881 acest tablou sumbru al unei sinucideri, care nu ne oferă nici un context (fie el eroic, blasfemitor, sau de orice alt fel), Manet ne oferă în schimb, imaginea corpului unui om căzut, o baltă de sânge pe un pat, și stropi de sânge pe peretele din spatele lui. Un mister macabru care a afectat atât criticii, cât și istorici de artă, mai ales că există multe speculații cu privire la identitatea reală a omului ilustrat în pictură. Se discută diverse conexiuni cu privire la moartea altor artiști, sugerându-se chiar că ar fi Émile Zola.

Edouard Manet -Sinuciderea

Edouard Manet -Sinuciderea

Portrete grotești executate de Francis Bacon (1909-1992) după Papa Inocențiu al X de Diego Velázquez din 1650, au fost un subiect fascinant, încă din anii 1950, de când au apărut pentru prima dată. Bacon a creat mai mult de 45 de variante de portret, în care îl denaturează, deformează și încarcerează pe Papă. Figura cu carne îl înfățișează pe Papă între două jumătăți ale unei carcase de vacă (care seamănă cu aripi de înger într-o variantă morbidă), amintind astfel de acele picturi din secolul al XVII-lea denumite – Vanitas – care prin reprezentarea acelor naturi statice cu carne crudă, simbolizau pericolele plăcerilor lumești, fiind executate pentru ai avertiza pe credincioși.

Francis Bacon - Figura cu carne

Francis Bacon – Figura cu carne

Alte articole care te-ar putea interesa:

Tehnica pastelului

Pigmentii de culoare in pictura

Tehnica acuarelei

Arta deșeurilor – Junk Art

Junk art este o direcție artistică în care sunt folosite materiale și obiecte uzate, aruncate în depozitele de deșeuri din orașe. Unii istorici de artă, insistând asupra opoziției violente a reprezentanților junk-art împotriva materialelor artistice tradiționale și asupra dorinței lor de a demonstra că arta poate fi create din obiectele cele mai umile și mai lipsite de valoare.

Junk-art-ul își trage originea din colajele cubist, din operele ready-made ale lui Duchamp și în lucrările lui Kurt Schwitters.

Inceputurile artei Junk

Inceputurile artei Junk

Cu toate acestea nu s-a putut vorbi de o „mișcare junk” , înainte ca în anii `50, Robert Rauschenberg să fi folosit covoare uzate și petice de pânză și de stofă, fragmente de reproduceri în picturile sale combinate.

Rauschemberg

Rauschemberg

Lawrence Alloway a fost cel dintâi care, în 1961, a dat numele de junk art unor asemenea sculpturi făcute din deșeuri de metal, mașini stricate, scânduri uzate etc.
Mișcarea Funk art din California, a folosit materiale similare; alte opere de acest fel pot fi identificate în creația lui Tapies și a altor artiști spanioli, la Burri și în arte povera în Italia, la Arman și Cesar în Franța, la Eduardo Paolozzi în Anglia, la Jean Tinguely în Elveția și la mai mulți artiști japonezi, care au transformat diverse materiale, rămase de pe urma celui de-al Doilea Război Mondial, în lucrări de artă.

Arta junk in Europa

Arta junk in Europa

Astăzi arta Junk poate fi integrată chiar și în casele noastre într-un mod deosebit, unic. Iată câteva exemple de cum poate fi integrată opera de artă junk în design-ul casei tale.

Junk art in designul casei

Junk art in designul casei

Alte articole care te-ar putea interesa:

Pirogravarea – o altfel de arta

Arta lumanarilor

Land Art