Colajul

COLÁJcolaje, s.n. Procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene; p. ext. tablou realizat prin acest procedeu. – Din fr. collage.

Colajul are o istorie lungă, primele  exemple care  au  supraviețuit  fiind 12 suluri  japoneze  caligrafice. O dată cu inventarea  fotografiei, la mijlocul  secolului  al XIX-lea, collaging-ul  din  fanteziile  fotografice a  devenit  un joc  extrem de  popular  în  saloanele  din  epoca  Victoriană și Edwardiană. În 1912, Picasso  și Braque  au  fost  artiștii  care au  introdus  colajul  în  lumea  operelor de artă.

           Colajul în pictură
El s-a manifestat ca parte a modernismului în pictură înainte de toate iar reprezentaţii de seamă ai colajului sînt pictorii care aparţin cubismului: Georges Braque şi Pablo Picasso. Se presupune că primul care a folosit această tehnică a colajului în pictura cu ulei a fost Pablo Picasso. Conform criticilor de artă, Georges Braque a fost inspirat de tehnica folosită de către Picasso şi a aplicat-o propriilor opere de artă. Desenele lui Braque erau realizate prin alipirea unor alte elemente care au creat un puternic impact în domeniul artistic. Artiştii suprarealişti au profitat la maximum de tehnicile colajului.  Cubomnaia reprezintă o tehnică a colajului specifica acestei perioade. Aceasta constă în tăierea unei imagini în pătrate de diferite dimensiuni, după care acestea erau reorganizate haotic. Această tehnică este una foarte interesantă, iar impactul său asupra artei în general a fost unul impresionant.

Tehnica Cubomnaia                Tehnica Cubomnaia

Tehnica Cubomnaia

Şi arta pop a îmbrăţişat interesantele tehnici ale colajului. Galeria Sidney Janis a găzduit în luna noiembrie a anului 1962 o impresionantă galerie de artă pop care cuprindea opera de artă a unor artişti precum Tom Wesselmann, Robert Indiana, Claes Oldenburg şi Andy Warhol. Acesta a fost punctul de plecare al artei pop, multe dintre operele de artă gazduite în cadrul acestei expoziţii cultivînd diverse metode ale colajului. O tehnică des întîlnită este aceea a aplicarii unor elemente care aparţin unei alte picturi, unei picturi întregi.

Lucrare colaj   Lucrare colaj și  lemn

Lucrari colaj și  colaj cu lemn

         Colajul cu lemn
În afara colajului realizat cu elemente din hîrtie, mai tîrziu a luat naştere şi colajul realizat din elemente din lemn. Kurt Schwitters este cel care a început să experimenteze în jurul anului 1920 colajul din lemn. Cu toate acestea, se presupune că folosirea lemnului datează încă din timpul începutului colajului modern pe hîrtie, atunci cînd Georges Braque a lipit pe picturile sale bucăţi de lemn de stejar. Colajul cu elemente din lemn a făcut ca această tehnică să caracterizeze nu doar pictura, ci şi sculptura.

Iată  cum poți  face  și tu  un simplu  colaj  decorativ. Partea  bună   a  acestei  tehnici  este  aceea  că  nu  trebuie  să  ai  foarte  mult  talent  ci  doar  să  știi  să  combini diferite  feluri de hârtie  sau alte  materiale.  Materialele  de  care ai  nevoie  sunt:

  • un  mic  șasiu  cu  pânză (sau  orice  altă dimensiune)
  • lipici (aracet) și pensulă
  • hârtii  cu diferite  modele sau texturi
  • diferite imagini foto cu  obiecte sau locuri dragi
  • acril, marker sau pastel pentru efecte
 Imagine etape lucarare colaj

Imagine etape lucarare colaj

Esențial  în  cazul  alegerii  hârtiei de  colaj  este  acela  să  fie  cât mai  variat,  unele  cu  modele  foarte  încărcate  , iar altele  chiar  fără  modele. Când  aplicați  hârtia  ea  trebuie să  fie  pusă  după același principiu unele  foarte aglomerate lângă, altele foarte aerate. Pentru  a  avea  success,  nu  alegeți  foarte multe  culori, în  general , este  mai  sigur,  să  mergeți pe  nuanțe din  maxim două  culori (una  caldă și una  rece), iar accentele cu acril sau  marker  să  fie  culorile  pure  ale  celor  două  alese. Succes!!

Colajul  reprezintă  un pas  înainte  fără  precedent  în a  aduce  arta  și  viața  mai  aproape  de  o  experiență  simultană. El  trebuie  înțeles  nu  doar  ca o  tehnică  a  punerii  laolaltă  a  unor   fragmente, ci și un  mod  de  a  ne  diseca  ori  chestiona  propria  personalitate, de a  ne  analiza  viața , desfășurarea  ei în lumea  de  azi.