Arhiva categoriei: Cromatologie

Cromatologie

Simbolistica culorilor

Tendința  de asociere  a  culorilor  cu  diverse  semnificații  secrete  este prezentă în întreaga istorie a umanității. A  vorbi, deci, despre simbolismul unei  culori  înseamnă a  admite  că aceea  culoare  nu există  doar ca  prezență  în sine, ci are  o  conotație, este în același timp un cod, un semnal  de avertizare, un semnal  psihic – benefic sau  malefic. Bineînșeles  că această „dimeniune” simbolică a  culorilor diferă de la o perioadă la  alta de-a lungul  istoriei  simbolisticii  culorii.

  1. În Preistorie  de exemplu  culorii i s-au  atribuit  puteri  magice, astfel roșul reprezenta  pentru omul  prestoric elementul vital fundamental (sângele, viața, răsăritul și apusul soarelui). S-au  mai  găsit  dovezi  că  omul de  Neanderthal  își  vărga  fața și corpul în roșu, alb și negru, aidoma unor triburi  primitive din  ziua  de azi.
Arta rupestra- desene  in culoarea rosie

Arta rupestra- desene in culoarea rosie

  1. Odată  cu Antichitatea  simbolistica culorilor se  diversifică. În simbolistica  egipteană:
  • Albastrul de lapislazuli simboliza  cerul, respectiv  nemurirea – era  culoarea  veșmintelor  marelui preot, dar și însemnul pe care îl purtau soldații, semnificând  fidelitatea;
Pandant egiptean cu lapislazuli

Pandant egiptean cu lapislazuli

  • Galbenul și auriul semnificau de asemenea, nemurirea;
  • Verdele reprezenta  vegetația, simbolizând  tinerețea  și  vitalitatea;
  • Negrul  sugera viața veșnică și zeii  subpământeni;
  • Albul  avea un  caracter  bipolar- pe de o parte  simboliza  veselia, iar e de alta  doliul
  • Roșul  avea  adesea  un  caracter nefast fiind  asociat agresivității (în unele  papirusuri, cuvintele „rele” apar  scrise în roșu.)

În simbolistica chineză:

  • Roșul reprezenta  cerul și elementul  masculin, pozitiv
  • Galbenul era  culoarea  împăratului, doar el purta haine galbene, culoarea era asociată și înțelepciunii; pe de altă parte simboliza pământul , feminitatea și elementul negativ;
Roba de ceremonie a imparatului Qianlong

Roba de ceremonie a imparatului Qianlong

  • Albastrul era  simbolul  nemuririi, în unele  părți și ale  doliului;
  • Albul era și el asociat doliului;
  1. În Evul Mediu simbolistica culorilor cunoaște  o dezvoltare  maximă, astfel:
  • Roșul semnifica sângele Mântuitorului, dar și focul, iubirea divină, iar mai târziu caritatea și martirajul;
Icoana in stil bizantin- Iisus

Icoana in stil bizantin- Iisus

  • Galbenul lumina divină și era culoarea hainelor duhovnicești;
  • Verdele natura  veșnică, dar și  viața, justiția, tinerețea, speranța;
  • Albastrul – aspirația  la cer, iar în perioada mai târzie și puritatea, sinceritatea, mila , pacea, virtutea și înțelepciunea  divină;
  • Purpuriul – gloria cerească, dar și, puterea regală, imperială și papală;
  • Violetul este  simbolul pocăinței (simbol  valabil și azi la catolici)
  • Albul semnifica  neprihănirea, dar și adevărul , puritatea și bucuria;
  • Negru – ispășirea, doliul, tristețea;
  • Brunul – maleficul, iadul;
  • Griul  – amărăciunea
  • Auriul – puterea și gloria divină

În  Renaștere  și epocile următoare, se  transmit semnificațiile culorilor din Evul Mediu, însă sensurile lor secrete atrag interesul unor personalități ilustre. Leonardo  Da Vinci de exemplu în Tratatul său  asociază un  număr de cinci culori principale cu elementele naturale, acordându-le implicit și sensuri simbolice:

  • Albul reprezenta lumina;
  • Galbenul – pământul;
  • Verdele – apa;
  • Albastrul – aerul;
  • Roșul – focul;
  • Negrul – întunericul;

În  diferite  arii  geografice  se  pot  observa  diferențe  majore  în  simbolistica  culorilor:

a)    În  India islamică, galbenul semnifică și azi ciuma, carantina;

b)    La  musulmani, verdele  este  culoarea Profetului și a credinței;

c)     În China albul  și albastrul simbolizează  doliul;

d)    În pictura Japoneză roșul este  credința;

e)    În Africa de Sud roșul este simbolul libertății  și  voioșiei

f)     În Tibet roșul semnifică culoarea sacrului;

  1. Principalele simboluri cromatice europene;
  • Roșul  semnifică  forța, pasiunea , lupta, revoluția, dinamismul, iubirea , sângele, focul; culoarea având și un caracteri bipolar: pozitiv- puterea, regalitatea, conducerea militară, negativ – gluga  călăului, felinarul caselor de prostituție;
  • Vermillionul simbolizează dorința, erotismul, dominația
  • Oranjul simbolizează energia, bucuria, căldura solară, belșugul  pământului, optimismul;
  • Galbenul are în continuare semnificații bipolare: pozitiv – soarele, lumina, măreția, puterea, bogăția, noblețea, veselia, știința și negativ – rușinea, invidia, gelozia, epidemia;
  • Verdele – natura, tinerețea, vitalitatea, fertilitatea, liniștea, concilierea, mulțumirea, speranța;
  • Albastrul – infinitul, fidelitatea, nostalgia, mulțumirea, iubirea calmă, răceala;
  • Purpuriu – puterea, bogăția, fastul;
  • Violetul – bătrânețea, tristețea, gravitatea, descurajarea, pocăința creștină, dar și doliul în Biserica catolică;
  • Albul – lumina, puritatea, virtutea, pacea, prietenia și sinceritatea;
  • Negrul – întunericul, neantul, răul, moartea, doliul, regretul, durerea, gravitatea, tristețea, ostilitatea, solemnitatea;
  • Griul cald – maiestatea;
  • Griul rece – sărăcia;

Trebuie să  recunoaștem că în arta modernă și contemporană sensul simbolic al  culorilor are un  loc  mai modest ca odinioară, iar atunci când  apare, este  pus  în  umbră  de  noutatea  limbajului. Însă totuși arta  modernă, caracterizată  mai mult prin sugestie decât  narație, produce  totuși în mintea  privitorului stări complexe care au tangență  cu  înțelesurile simbolice ale culorilor.

Natura Culorilor

Cu  toate  că   nouă,  oamenilor,  lumea ne  apare  colorată, trebuie  să admitem  totuși  faptul  că  simfoniile  cromatice   nu  sunt  altceva  decât senzații.  Potrivit  legilor  fizicii, lumea  este  necolorată  și  doar  o parte din  viețuitoare  și  noi  oamenii  o  vedem  colorată. Culoarea  este, deci, o senzație  și nu  un  fenomen obiectiv, independent de  om, ea  neavând  o  existență proprie, nefiind o proprietate  a  lucrurilor  cum ar fi  o  pigmentație. Astfel  în  momentul  în  care  vorbim  despre  un  obiect  colorat  trebuie să  ținem  cont  de trei  noțiuni distincte:

  • razele  de  lumină;
  • suprafața  obiectului;
  • ochiul  nostru.

Putem, astfel  concluziona  – culoarea  este  o  realitate  subiectivă  generată  de  cei trei  factori  enumerați  anterior.

Când  vorbim  despre  culori,  la  prima  vedere  pare  că  vorbim  toți  aceeași  limbă,  însă  în  realitate,  culorile  în jurul  nostru  pot  fi  de  două  feluri,  lumină (culori spectrale) sau  pigmenți (culori pigmentare).  Fiecare grupă  are  alte  culori  de  bază,  iar  amestecul  care  rezultă  diferă  la  fiecare  grupă.

             1.  Culorile pigmentare  sunt  cele  folosite  de pictori, preparate  din pigmenți.   Culorile  primare fundamentale, sunt  cele   bine știute:  roșu, galben  și  albastru, iar  cele  secundare,  derivate  din  primele:  oranj,  verde  și  violet.  Perechile  de complementare  sunt:  rosu-verde,  galben-violet, oranj-albastru

Cercul  cromatic al  culorilor pigmentare

Cercul cromatic al culorilor pigmentare

                Amestecurile  culorilor pigmentare  sunt  cunoscute   mai  ales  pictorului  din  practica  paletei.  Ele pot fi  de  două feluri:

-        unul  optic (sau  aditiv), unde  culorile  juxtapuse sunt  percepute  la nivelul  retinei.  Astfel  de  amestecuri  se  regăsesc  în  lucrări  precum  cele  de mozaic, pictura  pointilistă, rasterul  colorat  din  tipografia  veche, etc.

Print_rasterDetaliu  mozaic pavimentar sec al VI-leaGeorges Serat

Print Master              Detaliu Mozaic pavimentar sec al VI-lea                    George Serat                                                       Marele Palat din Constantinopole  Studiu pentru “Le Chahut”1889-1890                                                                                                         Galeria Courtauld, ,Londra

-      celălalt fizic (sau  substractiv) produs  de  amestecarea  pigmenților  înainte  ca  razele  colorate să  ajungă la  retină. Amestecul fizic se  poate  face  fie  prin  melanjul  culorilor, fie  prin  suprapunerea  unor  glasiuri  transparente  sau  semitransparente.

Amestec fizic prin suprapunere  Amestec fizic prin melanj

      Amestec fizic prin suprapunere                Amestec fizic – melanj pigmentar(formarea nuanțelor)

               2.Culorile  spectrale  sunt  lumini  colorate  sau  culori-lumină. Observăm  la  ele  schimbări  de  substanță și denumire.  Culorile  primare   sunt  aici:  roșu- vermillon, verde- gălbui și albastru-violet (ultramarine), iar culorile  secundare, care  rezultă  din  primele, sunt: galbenul, albastrul-verzui (cyan  sau  turcoaz)  și  violetul de Magenta (mai  cunoscut  ca  purpuriu  sau  ciclamen). Perechile  de  complementare  în  acest  caz  sunt: roșu-vermillon cu  albastru-verzui (cyan), verde gălbui  cu  violetul de  Magenta (purpuriu), galbenul  cu albastrul  violaceu.

Amestecul  culorilor  spectrale  poate  fi  făcut și el în două  feluri: prin  adiție și substracție.

Primul  dintre  ele cel de  adiție  se  realizează direct pe retină, fiind numit și optic.   Dacă  se  suprapun cele  trei  culori primare, se  recompune lumina alba. Același lucru  se  întâmplă   și  dacă  cele trei  culori sunt  doar juxtapuse și  sunt privite  de  departe, însumându-se pe retină, creând   efectul optic de albAcest amestec  se  poate  vedea  cel  mai  bine atunci  când  pe  trei  proiectoare se  pun sticle colorate în culorile primare, iar amestecul  se  face proiectându-le pe  un  ecran alb.

Cercul cromatic al  culorilor spectrale

Cercul cromatic al culorilor spectrale

             Amestecul  substractiv (sau prin sustragere) se  produce înaintea  momentului în care razele de lumină  ajung la retină. Și acest  amestec se  poate  cel  mai  bine demonstra folosind de  data  aceasta  un  singur  proiector pe  care se montează sau suprapun una  peste  alta toate  cele  trei  sticle colorate. Proiectându-le pe  ecranul alb  se  va  obține  culoarea neagră.

Amestecul aditiv al culorilor spectrale

Amestecul aditiv al culorilor spectrale

Întâlnim  astfel  de  exemple  de  amestecuri în:  televiziunea  în  culori (amestecul  aditiv), iar amestecul  substractiv  se  regăsește  în  diferite proiecții  de  scenografie, jocuri de lumini colorate pe apă, etc

            Fernand  Leger, un  mare creator  spunea   cândva  în  prima  jumătate  a  secolului  trecut că : ”niciodată  lumea  nu-a  fost  atât  de  colorată  ca  azi”  , afirmație  care  a  rămas  valabilă  până  în  prezent. Astăzi  suntem  bombardați  de  culori  și  uneori  chiar  agresați  de  ele, nu  întotdeauna  știm  cum  să  le  decodăm  și  adesea  reacționăm  la  întâmplare.