Își face apariția brusc în jurul anilor 1890-1895, din Statele-Unite, până în Austria, trecând prin Anglia, Franța, Spania și Scandinavia. În funcție de țară ea a căpătat diferite denumiri: Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Sezession.
Înflorirea acestui stil în artă a fost facilitate de legăturile pe care artiștii aparținând acestei tendințe le aveau cu mediile simboliste. Universalitatea mișcării Art-Nouveau atinge toate domeniile de expresie artistică, producându-se tot acum o reînnoire a artizanatului, o înnoire a „artelor industriale”, conjugată cu influența japoneză (de atunci și voga japonismului) și cu întoarcerea la gotic.
Japonia a adus esteticii Art-Nouveau în primul rând imitarea formelor naturii, mai ales acelea ale lumii vegetale și căutarea arabescului, iar goticul a adus gustul pentru linia fluidă (în Anglia moda Gothic Revival). Stilizarea formei, mai ales atunci când este vorba de motive împrumutate din natură, o transformă în semn și o apropie de simbol.
În artele decorative și obiectele de decor apar subțieri sau îngroșări, sugerate adesea chiar de fructe sau frunzișuri. În America îl avem pe faimosul sticlar Louis C. Tiffany (1848-1933) care se asociază cu Siegfried Bing (1838-1905) deschizând un magazin în Europa (cu numele de Art-Nouveau) implicându-se în studierea reînnoirii artelor decorative.
În Austria personalitatea marcantă a lui Gustave Klimt (1862-1918) va domina perioada Art-Nouveau, el fiind pictorul preocupat de adaptarea decorului la arhitectură, va avea șansa să creeze mai multe ansambluri monumentale (plafoane, mozaicuri etc.). La Klimt fondurile decorative de natură non-figurativă sunt asociate cu figuri tratate în manieră foarte realistă: bogăția și strălucirea fundalurilor instaurează o ambianță de prețiozitate și mister prin atenuarea reperelor spațiale.
Parisul deține un rol de prim-rang în dezvoltarea mișcării Art-Nouveau, pe lângă multi alți artiști din diferitele ramuri ale artelor, îl avem și pe graficianul Alfonso Maria Mucha (1869-1939) care reușeșete să realizeze creații puternice, în care liniile și culorile sunt puse în serviciul temei: afișele sale pentru Sarah Bernhardt îi aduc consacrarea.
În Spania, la Barcelona și-a desfășurat întreaga activitate arhitectul Antonio Gaudi (1852-1926), care a fost poate unul din cei mai personali creatori ai Art-Nouveau-lui. Inspirația sa își găsește sursele în arta gotică, în artele islamice, dar și în arta preromanică. Fantastica sa imaginație rupe legăturile cu tradiția, are variații neașteptate de proporții, ritmuri sau decoruri.
La finalul articolului iată câteva idei de readaptare a curentului Art-Nouveau în ziua de azi. Câteva caracteristici de care trebuie să țineți cont:
1. Lemn sculptat .În Art Nouveau un loc aparte îl aveau acele sculpturi complicate cu un aspect curbiliniu, cu linii sinuoase și motive inspirate din natură ;
2. Obiecte din metal. Stilul Art Nouveau a adaptat rapid elementele de fierărie decorative și metal turnat, urmând aceleaș linii ondulate, asimetrice și organice.
3. Vitraliul se poate ușor adapta în interioarele moderne și contemporane. Urmează liniile curbe ale Art Nouveau-lui, însă limitează folosirea lor doar la un singur corp de iluminat sau o fereastră , ca în acestă baie spre exemplu.
4. Imprimeu textil specific. Modele Art Nouveau regăsite în artele textile pot completa un interior, într-un mod fericit pentru a da acel aer specific. Însă nici aici nu exagerați, de multe ori o piesă cum ar fi perne, rama unui tablou sau tapițeria pe un fotoliu este suficient.
Alte articole care te-ar putea interesa: