Tehnica pastelului

Pastelul este o tehnică a picturii de șevalet care putem sublinia că întrunește laolaltă austeritatea desenului cu resursele iradinte ale picturii. Tehnica de lucru a pastelului se aseamănă foarte mult cu tehnica cărbunelui, deoarece folosește acele pulberi colorate legate cu un liant sub forma unor bastonașe. Vechimea acestei tehnici se întinde până la picturile rupestre, care erau executate din pulberi asemănătoare, dar impunerea pastelului ca tehnică, se întâmplă spre sfârșitul secolului al XVII-lea.

Deși este privită de unii artiști ca o modalitate limitată de expresie, Edgar Degas o transformă în totalitate când începe folosirea unui fixativ special (a cărui formula a rămas necunoscută ).

Caracteristicile și avantajele acestei tehnici sunt multiple:

  • Își păstrează iluzia de prospețime;
  • Nuanțele sunt deosebit de catifelate;
  • Este o tehnică recomandată pentru redarea diferitelor materialități (nuduri, flori, stofe moi, etc.);
  • Este o pictură mată și netransparentă, putând fi privită fără a avea acele reflexe care denaturează culorile;
  • Nu crapă, având avantajul că lucrul poate fi întrerupt și reluat după pauze îndelungate fără nici o dificultate;
  • Este insenibil la lumină, nemodificându-și culorile;
  • Se poate corecta, șterge fără ezitare și teamă;

Dezavantaje:

  • Această tehnică cere multă măiestrie și dăruire;
  • Materialele de calitate sunt mai greu de procurat;
  • Cere deasemenea multă precauție în prezentare și înrămare, transport, expunere și păstrare;
  • Trebuie ferit de bruscări care pot deteriora pulberile colorate;

Materiale:

Suportul pe care se execută această tehnică este foartă importantă, cel mai des fiind utilizată hârtia, care trebuie să aibă o anumită granulație, grosime și eventual culoare. Cea mai bună hârtie era socotită de vechii maeștrii, cea din cârpe și deșeuri textile, pregătită cu grund. Mulți pictori de-a lungul timpului își scămoșau hârtia, obținând astfel rugozitatea dorită. Dintre hârtiile cunoscute astăzi și recomandate pentru pictura în pastel amintim, hârtia Canson și Fabriano. Această tehnică se mai poate executa și pe carton, lemn, placaj, pânză.

Culorile:

Pentru obținerea culorilor de pastel, pulberile colorate erau amestecate cu 5% caolin, talc proporționale în funcție de nuațele dorite. Astăzi se găsesc sub formă de batoane (rotunde sau prismatice) gata fabricate, de la firme cum ar fi: Toison D`or (Cehia), Van Dyke (Germania), Talens – Rembrand (Olanda), etc.

Batoane pastel cretos

Batoane pastel cretos

Trebuie menționat aici, că pastelurile sunt de două feluri: cretoase și uleioase (în acest articol ne vom referi la tehnicile picturii în pastel cretos).

Tehnici de execuție:

Pastelul nu cere o anumită tehnică de execuție, depinzând astfel de temperamentul, meșteșugul și gama cromatică a fiecărui pictor. Însă putem deosebi totuși câteva procedee de lucru:

Prima și cea mai la îndemână este metoda de schițare rapidă, prin juxtapunerea petelor și liniilor, fără intervenții ulterioare, rezultând un desen expresiv și spontan;

James Abott Whistler - Schita pastel

James Abott Whistler – Schita pastel

A doua metodă se aseamănă foarte mult cu tehnica desenului în cărbune și presupune trasarea pe lat, cu întreg batonul de pastel pe suprafețe mari, peste care se va reveni cu contururi și gradări picturale;

Andrei Pirogov - seria Fauna Manastur

Andrei Pirogov – seria Fauna Manastur

A treia metodă este cea care definește cel mai bine tehnica pastelului și constă în îmbinarea primelor două metode. Aceasta cere în schimb experiență și îndemânare în execuție. Modulările culorilor se fac cu estompa, degetul sau o pensulă aspră pentru a obține suprafețe bine definite;

Edgar Degas- Balerine

Edgar Degas- Balerine

Ultima dintre metodă este cea mixtă care constă în utilizarea culorilor de pastel după ce eboșa picturii a fost executată în culori de apă (acuarelă, guașă sau tempera).

Colette Odya Smith - Pastel peste acuarela

Colette Odya Smith – Pastel peste acuarela

Fixarea picturii în pastel:

Tehnologii recomandă fixarea pastelului între etapele de lucru, fixativul permițând o aderență a intervențiilor ulterioare. Ultimele intervenții și accente nu se recomandă a fi fixate, deoarece își pierd din catifelare. Fixarea se face așezând pictura la orizontală, emițând un jet uniform, de la distanță de aproximativ 70 cm.

Păstrare și înrâmare:

Se recomandă păstrarea picturii în pastel doar sub sticlă sau mai nou, folie antireflex cu passe-partout și înrâmat.

Alte articole care te-ar putea interesa:

Pigmenţii de culoare în pictură

Tehnica Acuarelei

Cum se execută Icoana pe Sticlă